Și oamenii mari sunt oameni: Despre vize și sport

Înaltă de 1,85 m, antrenată de fostul săritor János Sőtér, care devine mai târziu soțul ei, va rămâne în istorie pentru performanțele sale. Între 1957 și 1967, Iolanda Balaș a învins în 150 de întreceri consecutive[7], depășind recordul său mondial de 14 ori, purtîndu-l de la 1,75 m la 1,91 m.

Historia.ro ne aduce în atenție un incident legat de participarea atletei al Jocurile Olimpice de la Roma, din 1960. De fapt, istoria a inceput cu câțiva ani înainte, în 1956, când atletului Ioan Söter, căruia i s-a refuzat deplasarea la J.O. de la Melbourne, din cauză că fratele său era stabilit de mai multă vreme chiar în Australia.

Sigur, vorbim despre un atlet valoros, dar vorbim mai ales despre cel care era antrenorul Iolandei Balaș. În consecință, Ioli – care doborâse primul ei record mondial, cu 1,75m, în iunie 1956 – a plecat la Olimpiadă fără antrenor, ocupând astfel doar locul 5 la Melbourne!

E greu de spus cum a primit marea campioană acest eșec, dar răspunsul ei s-a multiplicat în alte 10 recorduri ale lumii, în anii care au urmat până în iulie 1960, când bătea la ușă Olimpiada de la Roma! Și, credeți sau nu, conducerea F.R. Atletism a anunțat-o că va merge din nou la Olimpiadă fără antrenor! Ce-a făcut Ioli?

Au circulat mai multe variante ale acestei istorii, dar o vom alege pe cea relatată de ea însăși, în cartea intitulată Atena-Atlanta, 1896-1996, pe care a publicat-o sub propria semnătură, la Editura Albatros.

„…Chiar a doua zi, m-am dus la federație și le-am spus răspicat: «Dacă nu merge Söter, nu merg nici eu!» Nu vă puteți imagina ce a urmat! La început, am fost luată cu binișorul. Voiau să mă îmbuneze. Dar, la refuzul meu categoric: «Ori merge și Söter cu mine, ori… rămân acasă!» au explodat. Și a urmat scandalul! Rămânând fermă pe poziție (o țineam, într-una, «fără Söter nu plec»), am fost brutalizată (verbal), ca până la urmă să mi se spună că sunt trădătoare de țară și alte epitete de acest gen.

Ne-am certat și am plecat trântind ușa… nu înainte de a-i spune celui mai arțăgos dintre «ștabi», care mă tot amenințase că «îmi va studia dosarul»:

- Ai să sari în locul meu, tovărășele!...

Ajunsă acasă, să vă spun drept, mi se făcuse frică, gândindu-mă că exagerasem și neștiind cum vor reacționa «tovarășii»!... Și am luat o altă hotărâre. Să apelez la cel mai înalt for conducător.

A doua zi de dimineață, să nu prindă de veste tovarășii, m-am înființat la C.C. (Comitetul Central), cerând o audiență la… Gh.Gheorghiu-Dej!

Performanța în sport era un mare atuu al României comuniste, așa că liderul CC al PCR nu a vrut să riște ratarea unui nou motiv de mândrie și subiect de propaganda.

În plus, deși circulatia informației nu era atât de eficientă ca în zilele noastre, exista riscul ca această persecuție să ajungă în paginile ziarelor occidentale, ceea ce mai marii comuniști nu și-ar fi dorit cu nici un chip. Astfel Iolandei Balaci și antrenorului ei le-a fost permisă deplasarea la Olimpiada de la Roma.

Mai mult decât atât, așa cum povestește sportiva: "Am fost anunțați, eu și cu Söter, că suntem invitați de Gheorghiu-Dej să ne relaxăm. În ce a constat relaxarea? Mă credeți sau nu, dar timp de o săptămână am fost plimbați prin cele mai frumoase stațiuni climaterice din țară. În timp ce noi huzuream, făcând plajă la Mamaia, lotul plecase și ajunsese deja la Roma.

Așa că am fost îmbarcați pe un Al Italia și când am ajuns în sânul colectivului, lotul a rămas surprins. Se zvonise că fusesem arestată!"

Din fericire acest incident a rămas fără urmări. Performanțele nu s-au lăsat așteptate. Pentru meritele ei în sport, Iolanda Balaci- Soter a fost decorată, în 2010, de Regele Mihai cu distincția Nihil Sine Deo, pentru merite deosebite în domeniul sportului.

Autor: Anamaria Ionescu