Și oamenii mari sunt oameni: Originile „umile” ale lui Caragiale
Adeseori oamenii cu talente creative – artiști, scriitori, muzicieni – modifică, pe aici pe acolo, date și fapte din biografiile lor pentru a răspândi o anumită imagine și a atrage simpatia publicului amator de artă și cultură.
18 Decembrie 2016, 05:07
Așa cum notează Historia.ro, celebrul autor al "Momentelor și schițelor", scriitorul Ion Luca Caragiale a făcut toată viaţa caz de originile sale umile, afectând un paradoxal orgoliu plebeu în faţa pretenţiilor de nobleţe lipsită de merit ale unora dintre contemporanii săi.
Într-un moment de cinism pedagogic, vrând să-l dezveţe pe fiul său, viitorul scriitor Mateiu I. Caragiale, de fumurile nobiliare, i-a spus că se trage din neam de plăcintari balcanici cu ţeasta teşită, atavic, din cauza tăvilor purtate pe creştet timp de generaţii întregi.
În realitate, bunicul său, Ştefan Caraialis, grec originar din insula Kefalonia, fusese bucătarul domnitorului Ioan Caragea și venise la București în suita acestuia de la Constantinopol, cartierul general al aristocraţiei greceşti la acea vreme.
Fără să aparţină vreunei mari familii, Ştefan bucătarul făcea parte din anturajul unuia dintre cei mai bogaţi boieri greci ai epocii.
Primul său fiu, Luca, tatăl viitorului dramaturg, s-a născut şi el la Constantinopol, la curtea lui Caragea; frații acestuia, Costache și Iorgu Caragiale, născuți în România, au făcut parte din elita teatrului românesc de la începuturile sale, Costache fiind chiar primul director al Teatrului Național înființat în București la 1852.
Mama lui Caragiale se trăgea dintr-un neam de negustori greci brașoveni; din familia extinsă făceau parte negustori putred de bogaţi, precum Ecaterina Momolo, dar și artiști precum pictorul academizant Constantin Lecca.
Așadar pretinsele origini umile ale scriitorului sunt, mai degrabă, un artificiu de imagine.
Autor: Anamaria Ionescu