Și oamenii mari sunt oameni: Prietenul regelui
Atunci când ne gândim la un monarh, oricare ar fi el, avem în minte o prezență elegantă și impozantă, fermă dar reținută, așa cum trebuie să fie.Și totuși, și oamenii mari sunt oameni, nu-i așa?
28 Octombrie 2016, 15:53
Pentru că, de curând am aniversat nouă decenii și jumătate de viață ai Maiestății Sale Regele Mihai, fostul monarh al României, facem, ajutați de Adevărul.ro, o incursiune în adolescența acestuia.
Și îl cunoaștem pe Lascăr Zamfirescu, nepotul scriitorului Duiliu Zamfirescu şi fiul diplomatului Alexandru Zamfirescu, mâna dreaptă a ministrului de Externe Nicolae Titulescu.
S-au împrietenit la 14 ani, între ei fiind o diferență de vârstă de câteva luni. Fiu de diplomat, Zamfirescu venea după o lungă perioadă trăită în străinătate.
Și a fost primit în „clasa palatină”, pentru a completa anturajul principelui. 12 colegi regali provenind din toate regiunile şi mediile sociale ale României Mari. Lascăr era „românul din afară“.
Poate ne este greu să ni-l imaginăm pe regale Mihai jucând fotbal, glumind cu băieții sau punând la cale câte o aventură adolecentină. Și totuși, așa s-a născut prietenia lor.
„Ne-am cunoscut în garaj. Aveam două maşini englezeşti – firma Dodge –, albastre amândouă, cu care ne-am dus la Peleş. Acolo am făcut primul trimestru de şcoală.
M-au cazat la la etajul patru.“ își amintește Lascăr Zamfirescu. Prietenia lor a început firesc – Mihai îl poreclise, după obicei englezesc, „Zamfi“, iar Lascăr i se adresa cu „Măria Ta“, urmat inevitabil de o glumă sau vreo ironie subtilă.
Aşa mai fac băieţii la tinereţe. Au trecut anii de şcoală, cu vacanţele de vară petrecute împreună, în Italia, la principesa Elena, iar curând, a venit vremea ca Mihai să-şi ocupe tronul.
Venise războiul, venise greul cel mare. Fiecare mergea pe drumul său în viaţă. Şi totuşi, a rămas prietenia. Se mai vedeau la dineuri, la ceaiuri, cât de des era posibil în acele vremuri. Cursul istoriei a adus momente de cumpănă în relația celor doi.
„Am fost disperat – am fost furios când a abdicat regele Mihai!“ își amintește Zamfi. Cu toate astea, au rămas prieteni.
„L-am apreciat dintotdeauna. Mi-a fost prieten – şi încă-mi este. Dar nu pentru că e rege – ci pentru că e o stofă foarte bună.“
Autor: Anamaria Ionescu
Sursa foto: clasapalatina.files.wordpress.com
