Și oamenii mari sunt oameni: Tatăl meu, scriitorul
Dintre lecturile din timpul școlii doar câteva și-au găsit locul în memoria mea sentimentală. Una dintre acestea este, fără doar și poate, "Patul lui Procust" de Camil Petrescu.
05 Noiembrie 2016, 15:29
Trăitor la cumpăna dintre secolele XIX și XX, el a fost romancier, dramaturg, poet și filosof. Deși timpul trece repede și râurile de cuvinte scrise năvălesc peste noi într-un ritm și volum mult mai mari decât putem noi asimila, creațiile sale au locul bine stabilit în literatura română.
Amintim doar "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război", "Un om între oameni" sau piesa de teatru "Jocul ielelor".
Nu de mult pagina on line "Dollo zice bine" a publicat un interviu interesant cu fiul autorului, Camil Aurelian Petrescu. Citindu-l am descoperit un crâmpei din omul care a stat în spatele scriitorului. Puțină lume știe, de exemplu, că în timpul primului război mondial, pe front o bombă a explodat lângă Camil Petrescu, moment în care și-a pierdut auzul.
"A primit din Occident un aparat auditiv. Iar partea plăcută era că îl putea închide și se putea concentra perfect la scris. A făcut războiul în pantofi, pentru că bocancii îl deranjau. Era extrem de delicat. Nu aparținea bocancilor. Avea 1.61 m înălțime, exact cât mama, motiv pentru care soția nu avea niciodată voie să poarte tocuri.
A fost o mare problemă intimă această surzenie. Citea buzele, dar niciodată nu suporta să-i vorbești sau să-l atingi din spate sau lateral, totdeauna trebuia să vii din față ca să-i vorbești."
Caracterul și infirmitatea au făcut din Camil Petrescu un tată sever, fără prea multe efuziuni tandre. Nu era foarte interesat nici de aspectele materiale ale vieții de familie.
"Casa din Dorobanți a fost construită la cererea mamei. El nu era un om așezat, avea oroare să cumpere ceva, să aibă posesiuni, mama a insistat să cumpere o casă din drepturile de autor de la „Un om între oameni” și au reușit să cumpere această casă pe aleea Gaiac, construită de acest francez Gaiac, care participase și la construirea Podului de la Cernavodă. Aleea s-a numit ulterior Camil Petrescu", povestește fiul.
Interesant este modul în care personalitatea literară și figura paternă s-au întâlnit în existența fiului adolescent. "La examenul de maturitate a fost un moment delicat, la proba orală, mi s-a cerut să elaborez un subiect din Camil Petrescu. Era ciudat să studiezi pe cineva pe care l-ai cunoscut cu totul altfel acasă.
Niciodată nu m-am simțit confortabil cu această treabă. Pentru mine Camil Petrescu a fost două personaje: tata și raftul din bibliotecă. "
Autor: Anamaria Ionescu
Sursa foto: activenews.ro
