Și oamenii mari sunt oameni: "Violonistul diavolului"

Pentru că tânărul Paganini evolua rapid, tatăl său a decis că era nevoie să îl ducă la Parma la Alessandro Rolla considerat un mare muzician, un inovator în domeniu. Când Rolla l-a auzit cum cântă, l-a trimis pe Paganini la propriul său profesor, Ferdinando Paer pentru ca acesta să-l trimită, la rândul său, la scurt timp, la profesorul Gasparo Ghiretti.

Nu va studia mult cu niciunul dintre ei, însă va fi influenţat de toţi în privinţa tehnicii şi stilului muzical, întorcându-se în Genova pentru a da spectacole private ca violonist, după cum informează thirteen.org.

A devenit celebru pe plan internaţional încă de la frageda vârstă de 22 de ani. Deşi erau mulţi muzicieni foarte buni, renumiţi în Europa, Paganini atrăgea mulţimile într-un fel deosebit de ceilalţi, mulţi considerând că a făcut un pact cu diavolul şi şi-a vândut sufletul în schimbul talentului incredibil pe care îl avea sau că era însuşi el diavolul.

Se pare că Paganini era primul muzician care cânta din memorie, motiv pentru care putea să se mişte pe scenă şi să interacţioneze cu audienţa. Mai mult, devenise celebru şi pentru solo-urile sale dificile pe care nimeni nu le putea reproduce. De asemenea, violonistul a inventat sau popularizat şi o serie dintre tehnicile pentru vioară folosite astăzi, precum pizzicato pe mâna stângă şi feluri noi de înclinare şi reglare a viorii sau ciupirea corzilor cu mâna stângă.

La un moment dat, în timpul unui concert de la Viena , unul dintre spectatori a spus că, pentru o clipă, a putut să vadă cum diavolul l-a ajutat pe Paganini să cânte, mişcându-i braţul.

Figura violonistului nu putea decât să ajute la răspândirea unor astfel de zvonuri: era înalt şi foarte slab, cu degete foarte lungi, cu obrajii scobiţi, cu buze foarte subţiri, cu o privire intensă şi cu pielea palidă. De asemenea, se îmbrăca în negru mai tot timpul, notează historia.ro.

Autor: Anamaria Ionescu