Aspecte juridice privind termenele de prescripție

Aceste termene sunt stabilite de lege și variază în funcție de natura și tipul de acțiune legală.

Prescripţia este:

1) un mijloc de dobândire a unui drept prin trecerea timpului;

2) un mijloc de pierdere a unui drept prin trecerea timpului;

3) un mijloc de stingerea unui drept la acţiune prin neexecutarea lui în termenul prevăzut de lege;

4) o modalitate de stingere a creanţelor bugetare.

Termenul de prescripţie este intervalul de timp înăuntrul căruia creditorul bugetar are dreptul de a cere executarea silită privind o creanţă bugetară.

“În majoritatea cazurilor, termenul de prescripţie este de cinci ani, dar atunci când creanţele fiscale rezultă din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, termenul de prescripţie este fixat la zece ani. Din 2016, calcularea termenului de prescripţie a dreptului organului fiscal de a stabili creanţe se face de la data de 1 iulie (în loc de 1 ianuarie) a anului următor celui pentru care se datorează obligaţia fiscală.

În ceea ce priveşte prescripţia dreptului de a cere executarea silită pentru acele obligaţii fiscale declarate, dar neplătite la termen, dreptul organului de executare silită de a cere executarea silită a creanţelor fiscale se prescrie în termen de cinci ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere acest drept”, a declarat la Radio România Antena Satelor, avocat Bogdan Grabowski.

Prescripţia datoriilor fiscale poate fi atât întreruptă, cât şi suspendată, în anumite cazuri prevăzute expres de Codul de procedură fiscală.

„În situaţia în care debitorul nu-şi plăteşte de bunăvoie datoriile fiscale, autorităţile sunt îndreptăţite să treacă la executarea silită a acestora. Procedura de executare silită revine organului fiscal care administrează creanţele fiscale, dar aceasta nu poate începe în lipsa unui titlu executoriu emis de organele fiscale competente sau a unui alt înscris care constituie titlu executoriu. De asemenea, persoanele nu pot fi executate silit de către organele fiscale pentru creanţe care să nu fi fost aduse la cunoştinţa acestora.

Conform normelor aplicabile în prezent, obiectul executării silite este reprezentat în principiu de orice bun ce se află în proprietatea debitorului și poate fi urmărit. De altfel, există mai multe moduri prin care poate fi realizată executarea silită, iar cea mai întâlnită variantă în practică este executarea silită prin poprire, mai exact poprirea bancară asupra sumelor de bani”, a mai precizat avocat Bogdan Grabowski.

Prescripţia datoriilor nefiscale: După cât timp scapi de plata creanţelor

Datoriile nefiscale ale persoanelor pot fi supuse executării silite doar în cadrul unei perioade de timp determinate, stabileşte legislaţia în vigoare. La expirarea acesteia, dreptul de a acţiona împotriva persoanelor respective încetează, astfel că datoriile se prescriu şi nu mai pot fi recuperate.

„Atât timp cât nu este exercitat în termenul stabilit de lege, dreptul material la acţiune se stinge prin prescripţie, potrivit Codului civil. Mai precis, în cadrul termenului de prescripţie, datornicii pot fi constrânşi, cu ajutorul forţei publice, să execute o anumită prestaţie, să respecte o anumită situaţie juridică sau să suporte orice altă sancţiune civilă, după caz", aşa cum se arată în actul normativ.

Dacă nu se prevede altfel, termenul general de prescripţie al datoriilor nefiscale este de trei ani şi calcularea acestuia se face de la data la care datornicii sunt obligaţi să dea sau să facă un lucru anume. Totuşi, există şi situaţii în care, în conformitate cu prevederile din Codul civil, termenul de prescripţie este de unul, doi sau chiar zece ani”, a conchis avocat Bogdan Grabowski.