Diagnostic dificil: atac de panică sau epilepsie?

Astăzi, această ambiguitate de diagnosticare ar putea fi rezolvată datorită utilizării EEG (înregistrarea activității electrice a creierului) pe termen lung. Această tehnică ar permite acordarea unui tratament mai adecvat pacienților în cauză.
Caracteristicile unui atac de panică
Apărută într-un context de anxietate, tulburarea de panică se asociază (în absența unei boli organice sau psihice) cu simptome de dispnee (dificultăți de respirație), palpitații, dureri, senzație de sufocare, amețeli, transpirații, tremurături, teamă de moarte sau de pierdere a autocontrolului. Foarte adesea impresionante, atacurile de panică au, în general, o evoluție favorabilă. Se tratează eficient cu antidepresive.
Epilepsie
Oricine poate suferi o criză de epilepsie (sau o comă) în orice moment al vieții sale. Aceasta este cauzată de o activare exagerată, bruscă și tranzitorie a celulelor nervoase din cortexul cerebral. Epilepsia, pe de altă parte, apare atunci când convulsiile se repetă pe o perioadă de luni sau chiar ani. Ea poate să nu aibă o cauză aparentă sau poate fi cauzată de o tumoare cerebrală, de un atac toxic, de hipoglicemie sau de o infecție (encefalită). Se face o distincție între epilepsia generalizată și cea parțială, în funcție de faptul dacă descărcările apar în întregul cortex sau doar într-o regiune. În cazul epilepsiei parțiale, simptomele cele mai frecvente sunt convulsii limitate la o regiune (cum ar fi brațul), furnicături și halucinații. Atunci când conștiința este afectată, simptomele pot lua forma unor activități simple (mișcări de mestecat, lovituri de picior) sau mai complexe (fugă), dar subiectul nu este conștient de ele. Pot fi observate și alte simptome psihice (senzație neplăcută și intensă de stranietate, déjà-vu sau experiență trăită).
Ambiguitatea unui diagnostic diferențial: valoarea EEG-urilor de lungă durată
Pe baza simptomelor acestor boli, poate fi dificil să se facă diferența între tulburarea de panică și epilepsia parțială. Mai mult, tehnicile de imagistică medicală, cum ar fi RMN (imagistica prin rezonanță magnetică) și EEG-ul de bază (electroencefalograma), nu permit întotdeauna eliminarea ambiguității. Și totuși, distincția este esențială! Confruntată cu această dificultate de diagnosticare, o analiză britanică bazată pe mărturii tocmai a evidențiat valoarea EEG-ului, dar numai dacă acesta este efectuat pe o perioadă lungă de timp. Astfel, atunci când o suspiciune de atac de panică nu răspunde la tratamentul convențional sau când există simptome atipice ale acestei boli, EEG-ul pe termen lung devine un instrument valoros pentru a face diferența între epilepsie și tulburări de panică.
Prin facilitarea diagnosticului, utilizarea acestei examinări ar trebui să ducă la o mai bună îngrijire a acestor pacienți, în special prin faptul că le permite să primească mai devreme tratamentul adecvat.