Fracturi ale coastelor
Fracturile costale se pot datora unui traumatism direct sau unor fracturi de oboseală (caz în care sunt adesea bilaterale).
Articol de Simona Lazăr, 12 Martie 2024, 10:50
Fracturile costale
Fracturile costale pot apărea într-o gamă largă de sporturi: toate sporturile de echipă, ciclismul, ciclismul montan și, în general, toate sporturile în care există riscul de a cădea sau de a intra în contact direct.
Principala problemă a fracturilor costale este durerea, care limitează expansiunea toracică și afectează respirația. Complicațiile sunt rare, dar grave, din cauza deplasării unui fragment din coasta fracturată. Acest lucru poate duce la pneumotorax prin perforarea pleurei și a plămânului, sau la hemoragie toracică. În cazul traumatismelor majore, atunci când mai multe coaste sunt fracturate, se poate produce un "lambou toracic", adică o parte a peretelui toracic care devine mobilă în raport cu restul peretelui și care modifică considerabil starea de respirație.
Fracturile costale sunt diagnosticate prin palparea toracelui, care relevă o durere foarte ascuțită și localizată. Razele X sunt uneori înșelătoare atunci când fractura este minimă (o simplă fisură).
Tratamentul constă în esență în gestionarea durerii, cu scopul de a restabili funcția respiratorie normală. Se pot utiliza analgezice și antiinflamatoare. Există, de asemenea, centuri elastice de susținere toracică care pot contribui la accelerarea revenirii la sport. În toate cazurile de fracturi simple, pacientul poate, în general, să își reia complet activitatea sportivă în aproximativ trei săptămâni.
Alte dureri toracice sau costale în contextul sportului
Trebuie remarcat faptul că unele dureri toracice legate de sport nu sunt fracturi costale.
De exemplu, poate fi o durere coronariană (angină pectorală sau infarct miocardic), dar această durere este mai mult constrictivă, care strânge ca o menghină, și este mai probabil să apară la sportivii mai în vârstă sau la fumători. În general, este resimțită în spatele sternului și poate iradia în maxilar, umăr și braț.
Cealaltă patologie care poate fi responsabilă de durerea toracică la efort este pneumotoraxul, care corespunde irosirii aerului în pleură prin ruperea unei bule pulmonare și provoacă o dispnee foarte severă, care nu cedează la încetarea efortului. Această patologie poate fi întâlnită la sportivii tineri și contraindică scufundările.