Bune maniere: Cum trebuie să te comporți... la ședință!

Era pe de o parte sfatul bătrânilor și exista, pe de altă parte, consiliul eparhial. În rest oamenii se adunau în clacă, la șezătoare sau la horă. Evenimente care aveau cu totul alt scop, în care comunitatea muncea împreună și se distra împreună. Mai existau – și sper să existe încă – acele consilii de familie, în care se dezbat chestiunile esențiale ale neamului tău, de la botezul ori nunta unui copil până la decizii legate de ridicarea unei case sau achiziționarea unui teren ori a unui obiect scump dar necesar. Cu așa obiceiuri și cutume frumoase, când să fi ajuns omul ședințoman. Și dacă a ajuns, ce norme și reguli, scrise ori nescrise trebuie respectate atunci când te afli la o ședință, la o întrunire a comunității din care faci parte – și mă refer aici și la cele profesionale, la ședințele de bloc sau la... întrunirile de partid. Pentru că, evoluând, omul a multiplicat și motivele pentru care se adună „în ședință”.

Ar trebui să începem cu punctualitatea, care e de la sine înțeleasă. Ajungem la ședința sau întrunirea la care suntem convocați înainte de momentul fixat pentru începerea ei. E neplăcut când cineva intră chiar în mijlocul discursului cuiva sau în toiul unei dezbateri cruciale, perturbând activitatea. Un al doilea aspect care trebuie respectat este să fii atent la ce spun cei care tocmai au luat cuvântul. Nu este elegant să comentezi cu colegul de lângă tine ce se discuta și, cu atât mai puțin, să vorbești cu el despre chestiuni personale, fără să asculți o iotă din discursurile celorlalți. Dacă nu ești de acord cu ce se vorbește, nu ripostezi cu voce tare. Îți notezi subiectul în disputa și ceri cuvântul sau vorbești atunci când îți vine rândul și cu privire la ce a spus cel dinaintea ta. Când e rândul tău să vorbești, încearcă să fii concis și să nu vorbești despre altceva decât tema întâlnirii. O anecdotă scurtă poate să destindă atmosfera și e admisă, mai ales dacă poate folosi discursului tău. Dar numai atât îți este permis. În fine, mai am ceva să-ți spun cu privire la telefonul mobil. Până nu demult, ți-aș fi zis să-l închizi sau să îl lași în altă parte când intri în sala de ședințe. Astăzi îți spun însă doar să îl dai pe modul silențios, pentru că e posibil să ai nevoie de el. Nu, nu răspunzi la apeluri – decât dacă are legătură cu întrunirea în curs și aștepți un răspuns care îi privește și pe ceilalți. Nici nu dai telefon cuiva în timpul ședinței, decât dacă e vreunul dintre cazurile enunțate anterior. Însă tot mai des telefoanele moderne sunt folosite pe post de agendă. Acesta este principalul motiv pentru care îți spun că poți păstra telefonul la ședință, dacă în el ai informații despre care vei fi informat sau pe care vrei sa le supui atenției celorlalți. O altă regulă – care îi privește în principal pe organizatorii și moderatorii acestor întruniri – este că ședințele trebuie să fie scurte și cât mai eficiente. Printre noi exista și ședințofili, dar mai ales ședințofobi.

Simona Lazăr

Foto: Pixabay