Cum salutăm... pe ulița „satului planetar”
Bună ziua, căciulă, că stăpânu n-are gură! Ba... Bună ziua ți-am dat, belea mi-am căpătat! Azi vom vorbi înainte de toate despre cum trebuie să salutăm.
26 Februarie 2018, 22:01
Pe ulita satului de odinioara și pe... ulita satului planetar.
Celor care nu știu cum se dă binețe pe ulița satului ori cum se cade să se poarte fără cusur, în vizită, la nuntă ori la masă, le voi divulga câteva reguli de conduită de care să țină seama.
Regula de bază pe care o știe orice om cu o brumă de educație este că bărbatul salută femeia, cel tânăr pe cel vârstnic, subordonatul pe superior. Ei, pare simplu, dar nu e chiar așa.
În satele din Moldova, bunăoară, trecând pe drum, bărbatul saluta după cuviință. Dacă era mai tinerel, pe toți cei vârstnici pe care-i întâlnea, zicându-le, după caz – bună ziua bade Ioane, bună ziua moș Costache, ziua bună bădiță (dacă acela întâlnit în drum era doar cu câțiva anișori mai mare). Dacă întâlnea o femeie, îi zicea ori bună ziua, ori sărut mâna – mai ales celor mai vârstnice – apelându-le cu tanti, mătușă sau chiar... țață. Nu era nimic la nelocul lui să-i zici bătrânei de pe cealaltă uliță: Săru-mâna țață Marghioală. Dacă femeia era mai tânără, o saluta cu un bună ziua scurt – iar dacă fata îi era cumva nepoată sau vreo fină putea și să aștepte să fie el cel salutat întâi. NU se cuvenea să îmbii la vorbă, în mijlocul drumului, o femeie tânără, mai ales una nemăritată, dacă nu erai neam cu ea și nu aveai ceva de zis care nu suferea amânare. Mai demult, femeile tinere nu stăteau de vorbă-n drum cu oarecine, că.... intrau în gura satului.
Ei, dar în Oltenia lucrurile stăteau cu totul altfel. Femeia trebuia să salute bărbatul. Dacă ședea cumva la poartă, cu alte surate, și vedea vreun gospodar că se apropie de dânsele, se ridica și le îndemna și pe celelalte să o facă. Zicea ziua bună și, dacă bărbatul era de-un neam cu dânsa ori mai în vârsta, se cuvenea să-i zică chiar: sărut mâna. Oltenii vechi zic că, odată, rostirea era urmată de gest, că așa era obiceiul din strămoși. Dar nici Oltenia nu mai e ce afost odinioară.
Între aceste două limite ale bunei cuviințe rurale – pe cale de dispariție, se pare – se așază normele zilei de azi. Adică ce v-am zis dintru început. Bărbatul salută femeia, tânărulpe vârstnic, subordonatul pe superior. Ridică au ba pălăria – dar să n-o facă cu gesturi teatrale, ci discret și cuviincios – iar când vine vorba de cucoane, un domn poate și să le sărute mâna. Cum e cuviincios să faci asta, cine întinde primul mâna și câtă ostentativ poți fi... aflati daca ceretati mai des rubrica de bune maniere.