Ghidul bunelor maniere. Pe ce parte a străzii este corect să mergem

Poate că nu știai asta, dar mai dedemult, se cuvenea să mergi pe trotuarul din stânga sau... mă rog, pe partea stângă a șoselei... dintr-un motiv care azi îți va părea fără noimă: numai așa bărbații puteau să scoată lesne spada și să se dueleze întru apărarea vreunei domnițe. Dar asta însemna că oricând puteau să fie luați prin surprindere de vreo trăsură care se deplasa și ea pe aceeași parte a străzii. De ce mergeau și călăreții, caleștile și căruțele tot pe stânga? Și asta avea o logică, pentru că tot cu mâna dreaptă foloseau și surugiii biciul, care n-ar mai fi fost la fel de eficient dacă se izbea de vreun perete.

Și iarăși mă întreb dacă știai asta: când, cine și de ce a hotărât că mijloacele de locomoție, oricare ar fi ele, e musai să se deplaseze pe partea dreaptă? Întocmind un set de reglementări pentru circulația pe drumurile publice, Napoleon Bonaparte impune deplasarea trăsurilor pe dreapta și a pietonilor pe stânga, astfel încât aceștia din urmă să fie mereu feriți. Toate bune, însă norma aceasta a dat mult de furcă birjarilor francezi! Și asta explică și de ce în Europa se circula haotic, când după norma napoleoneană, când în afara ei. Lucrurile s-au simplificat abia o dată cu apariția automobilelor pe șosele și, după 1905, cu impunerea, puțin câte puțin, a volanului pe stânga, pe continent.

Te vei întreba ce legătură are asta cu bunele maniere. Are! Pentru că dacă știi pe ce parte a străzii trebuie să circuli, ca pieton, și de ce, vei înțelege și regulile care urmează. Dacă merg alături, un bărbat și o femeie, pe aleea unui parc, femeia va sta în partea dreaptă. Pe trotuar – mai ales când e vorba de o stradă aglomerată, spre bordură va sta bărbatul – deci... pe dreapta. Și asta pentru că circulăm, cum ziceam, pe trotuarul din stânga. La fel, punem la adăpost bătrânii și copiii, poziționându-i către partea cu case și garduri, nu spre șosea.

Dacă se merge în trei, pe trotuarul șoselei ori pe aleea parcului, avem grijă ca femeia să se afle în mijloc, protejată de cei doi bărbați, copilul la mijloc între părinți, vârstnicul sau omul bolnav la mijloc între cei tineri și valizi. Cuvântul-cheie rămâne: a proteja. Identifici pericolul și normativul îți apare atunci clar și logic. În sensul celor gândite de Napoleon Bonaparte.

Dorindu-vă o plimbare plăcută și un sfârșit de săptămână fără incidente, îmi iau rămas bun. Ne regăsim luni, la aceeași oră, căci și punctualitatea e semn de bune maniere.