Facebook – oportunitate sau capcană?

Cum se explică acest succes fulminant al reţelelor de socializare?

Emma Toader - psiholog despre avantajele şi dezavantajele reţelelor de socializare

Rețelele de socializare reprezintă, în primul rând, după mine, un mijloc de conexiune virtuală, cu un impact uriaș asupra minții.

Cea mai importantă caracteristică a transmiterii de mesaje este, în acest caz, viteza. Dacă , a fost o vreme în care scrisorile, mesajele, erau transmise prin porumbei, apoi, prin oameni, apoi, prin poștă, acum transmiterea mesajelor se face instantaneu, am putea spune cu viteza gândurilor, prin aceste rețele de socializare, cum le numim.

Aceast mijloc scoate în evidență, după mine, o altă caracteristică umană, pronunțată în aceste timpuri și anume :NERĂBDAREA.

Suntem nerăbdători să comunicăm, să vorbim (să scriem) și să citim mesaje. S-a dus era în care așteptai o scrisoare în cutia poștală. Acum, totul se întâmplă pe loc…

Și, de aici, succesul fulminant al acestor rețele de socializare, pentru că răspunde unei nevoi sau mai multor nevoi omenești. Este o adaptare a timpului alert interior al omului. După părerea mea, Omul s-a cam deconectat de la natură și de la el însuși și s-a conectat la Facebook. Sunt și lucruri bune din această conectare, sunt și lucruri mai puțin bune…

Care este din punctul dvs de vedere impactul asupra psihologiei umane și asupra conștiinței colective?

Emma Toader: Așa cum spuneam, impactul este fantastic. Și într-un sens și în altul, adică poate fi și pozitiv, dar poate fi și negativ. Atât individual, cât și colectiv. Poate fi un mediu de socializare, de recreere, dar și un mediu de încordare sau de manipulare. Depinde. Depinde de tine, ca individ care alegi ce vrei să consumi – frică, nemulțumire, furie, pe de o parte sau bucurie, iubire, recunoștință…etc, pe de altă parte.

În funcție de această alegere, făcută la nivel conștient sau inconștient, te vei duce spre grupul, spre persoanele asemănătoare ție. Adică rămâne valabil și la nivel virtual : ”Spune-mi cine ești, ca să îți spun ce prieteni ai!”. Apoi, tu, ca individ, poți alege dacă să ai impact asupra celorlalți sau dacă ceilalți să aibă impact asupra ta, mai mic sau mai mare.

În mediul virtual, omul vine cu tiparele sale din viața reală sau, ascuns, de un ecran, va încerca să își pună mai mult sau mai puțin o mască. Este foarte mult de vorbit. Și există o infinitate de interpretări…

De asta spun, că impactul este fantastic. Pentru că este vorba de foarte multe aspecte și de mintea umană.

Tot referitor la conștiința colectivă, aș vrea să spun că folosind rețelele de socializare poți intra în frică, atunci când mai mulți se adună (virtual) și vorbesc despre dezastre, pericole, taxe, cutremure ..etc și, oricât de senin ai fi, dacă intri puțin prin zonă, adică prin acest mediu, vei ieși afectat ( mai mult sau mai puțin). Pentru că, vrem sau nu vrem, ne influențăm unii pe alții, iar mediul virtual, în special rețelele de socializare cum le definim este cel mai rapid mod. Chiar dacă, fizic, suntem într-un loc, separați de ceilalți cu care interacționăm, mintea e cea care răspunde la stimuli… Manipularea se face prin frică…! Un om fericit nu poate fi manipulat! Bine, poate veți întreba și care este definiția unui om fericit. Fericirea ( ca și frica) este o stare. Gândurile sunt semințele cu care hrănim mintea… Cu ce o hrănim, asta trăim, asta experimentăm. Fericirea este Bucurie.

Există dependenţă de Facebook? Dacă da cum se poate trata?

Emma Toader: Răspunsul meu este Da, Facebookul creează dependență. Devine un obicei exersat îndelung. Stiu oameni care își suspendă serviciul de Facebook pe o perioadă de timp, ca să nu se mai uite. Ar putea să nu se mai uite și să nu își suspende Facebookul. Dar fac asta pentru că au mai încercat și nu au reușit și știu că nu pot rezista tentației ”de a nu intra pe Facebook”.

Facebookul este un mare consumator de timp. Fură timp și te fură și pe tine cu el. E un fel de job. Dar pentru jobul ,care îți ia timpul, ești plătit cu bani. Poți să caști gura toată ziua pe Facebook și să te trezești că a trecut mult timp și tu nu ai făcut nimic altceva.

În sens invers, Facebookul poate avea și un rol pozitiv, foarte mare, zic eu. Îți poți promova serviciile, cărțile, reuniunile, cu o viteză uimitoare. Poți împărtăși cu alte persoane un citat, care te inspiră sau o fotografie cu un răsărit de soare. Poți vorbi, rapid, pe mesagerie cu o prietenă aflată în acel moment la Londra. Poți afla o rețetă nouă de mâncare.

Pentru că, în secolul vitezei, nevoia oamenilor rămâne aceeași și anume de a interacționa, de a comunica, de a se conecta unii la alții. Și conectându-se cu alții, unii reușesc să se conecteze și cu ei înșiși.

Mă întrebați dacă Faccebokul creează dependență și dacă da, cum se poate trata. Acum, depinde de fiecare ce fel de dependență creează cu Facebookul. Noi, când auzim de cuvântul ”dependență” sărim ca arși. ”Aoleu!”, zicem. Dar, noi suntem dependenți de aer, de apă și, vorba unui bărbat simpatic, și de iubire, putem fi.

Pe de altă parte, există dependență de alcool, de tutun, de droguri, de toxicitatea gândurilor. Fiecare dintre noi e de preferat să se observe și să vadă ce fel de dependență a creat și ce poate face.

În funcție de starea observatorului, Facebookul este ca o oglindă : uneori, îți poate arăta că, desi ai o mulțime de oameni în jur, esti singur sau, dimpotrivă, desi ești singur, nu ești niciodată singur…

În ce măsură schimbă relaţiile interumane reţelele de socializare?

Emma Toader: Noi toți, ca indivizi, suntem într-o continuă schimbare. Eu cea de azi nu mai sunt cea de acum douăzeci de ani, nu mai sunt nici măcar cea de acum un an. SCHIMBAREA este predominanta vieții, deși, în mod paradoxal, noi, oamenii, cel mai mult spunem că ne temem de schimbare.

Rețelele de socializare vin cu o altă dinamică în relațiile interumane. Se întâlnesc, în mediul virtual, oameni, care au fost colegi de liceu sau oameni care locuiesc în zone diferite de pe Glob, se leagă prietenii sau se strică prietenii.

Apoi, mai e un aspect psihologic, aș spune eu. Pe rețelele de socializare, oamenii scriu sau citesc mesaje directe sau indirecte. Dar nu vorbesc și nu ascultă. Or, oamenii au nevoie să și vorbească (mai mult femeile și mai puțin bărbații) între ei și să se asculte (mai mult bărbații și mai puțin femeile). Aceste nevoie din interacțiune nu sunt satisfăcute de Facebook. De asta, o femeie, după ce s-a uitat pe Facebook, își va suna o prietenă, eventual.

Apoi, un alt aspect: NICIUN FACEBOOK NU VA PUTEA ÎNLOCUI MAGIA ÎNTÂLNIRII FIZICE DINTRE DOI OAMENI, CU EMOȚIILE ȘI ENERGIILE LOR!

Ar fi nevoie de un cod deontologic al reţelelor de socializare?

EmmaToader: Când stabilești ceva care să nu se facă, tendința omului este de a încălca lucrul stabilit. Cred că ar fi nevoie mai mult de o schimbare de mentalitate, de o educare a minții spre bucurie și recunoștință și de respect față de opinia și personalitatea celuilalt. Există țări în care nu sunt reguli stricte, iar numărul infracțiunilor este mic. Pentru că oamenii sunt crescuți, sunt educați cu niște valori, cum ar fi să ai respect pentru tot ce are viață și să nu faci rău unui semen de-al tău.

E ca și când ai face un cod stabilind că persoanele care aruncă gunoaiele pe jos vor fi sancționați. Dar, dacă educăm și ne educăm să nu aruncăm gunoaie pe stradă, nici nu va mai fi nevoie de sancțiuni sau de vreun cod.

Reporter: Din punctul de vedere al psihologului care sunt pericolele la care se expun cei care utilizează reţelele de socializare, şi cum pot evita aceste pericole?

Emma Toader: După mine, există pericolul de a te izola, de a sta mai mult în comunitatea virtuală decât în cea formată din oameni, de-a privi mai mult un ecran decât a fi prezent și a observa lumea din jurul tău… Adică, te poate extazia mai mult un apus de soare postat, față de un apus de soare real.

Apoi, pentru copii, mediul virtual ar putea fi un pericol, de aceea e de preferat ca ei să fie preveniți, să li se spună să nu se întâlnească cu persoane necunoscute sau cunoscute pe Facebook.

Așa cum spuneam, în mediul virtual, mintea este actorul numărul unu și ea reacționează la stimuli și în funcție de ce hrană primește. Adică, unele persoane își pot accentua starea de depresie, de neputință văzând doar pericole, cataclisme și nedreptăți, activând și mai tare frica. Iar alte persoane pot găsi Faccebokul drept ”o bulă de oxigen”, atunci când văd sau pun postări cu peisaje, copii, răsăritul soareleui, picture, muzică, vacanță. Acestea din urmă au o contribuție extrordinară pentru sănătatea noastră mentală.

Ce rol poate juca Facebookul în viitor?

Emma Toader: Multă vreme m-am împotrivit să am Facebook, când eram jurnalistă și aproape toată lumea zicea :”Nu ai Facebook, nu exiști!”. Așa cum spuneam, Facebookul poate fi un mijloc de comunicare, o armă de manipulare sau un laborator de dezvoltare personal. Asta cu manipularea este cu dus și întors, pentru că mintea umană are niște mecanisme fantastice și omul simte când e manipulat. Că ia în calcul sau nu această simțire, este o altă discuție.

De când am Facebook, cum se spune, mi-am făcut, cu ajutorul unui bun prieten, un blog (emmatoader.wordpress.com), pe care postez articole legate de dezvoltare persoanală, psihologie și spiritualitate, am un canal de youtube ”Portia de fericire cu psiholog Emma Toader” și am scris o carte, ”Porția de fericire”, pe care am anunțat-o pe Facebook, cu mult înainte de a se transforma din idee în materie.

După mine, orice relație pe care o ai cu cineva, inclusiv relația ta cu Facebookul, arată de fapt relația pe care tu o ai cu tine însuți, în acel moment din viața ta…

Sursa: rador