Oraşul-model unde oamenii trăiesc în armonie, departe de restricţiile impuse de religie, politică şi bani
Fondat în anul 1968, Auroville este un oraş utopic, ai cărui locuitori provin din peste 50 de naţiuni şi culturi diferite. În această localitate, declarată oraş internaţional de către UNESCO, unitatea omenirii este posibilă şi funcţionează mai bine ca oriunde datorită regulilor stricte de aici, neimpuse, însă respectate deopotrivă de toţi locuitorii.
12 Martie 2017, 08:08
În oraşul indian care pare desprins de lumea în care trăim, nu există un sistem de legi, poliţie sau primar, viaţa este în întregime ecologică, iar televiziunea şi discotecile lipsesc cu desăvârşire. Aici politica este un termen abstract, pentru că nu există un guvern oficial sau poliţie. Oraşul, cu cei 1500 de locuitori se bazează doar pe încrederea reciprocă dintre ei.
Spre deosebire de oricare alt loc din India, aici nu sunt cerşetori. Locuitorii din Auroville trăiesc în căsuţe bizare pe care le-au construit singuri, gătesc cu ajutorul energiei solare şi încearcă să dea un nou înţeles conceptului de comunitate. Aşezarea lor este un laborator, iar ei sunt pionierii evoluţiei umane.
Viziunea oraşului utopic Auroville i-a aparţinut liderului spiritual Mirra Alfassa, supranumită şi "mama" oraşului Auroville. Ea a schiţat primul plan al oraşului în 1960,împărţindu-l în patru zone: industrială (ferme organice), culturală (magazine şi afaceri), rezidenţială şi internaţională (zone pentru vizitatori).
În acelaşi an, arhitectul francez Roger Anger a transformat această viziune într-un master plan ce conţinea case de locuit, clădiri publice, ferme şi păduri.
Această comunitate anarhică, paşnică se doreşte a fi un oraş ecologic, cu pomi fructiferi, culturi diverse, lanuri de porumb şi livezi, organizate în 15 ferme şi acoperind o suprafaţă de aproximativ 10 200 metri pătraţi, care asigură hrana populaţiei. Cincizeci de fermieri şi 300 de vecini muncesc în ferme, producând 2% din orezul şi cerealele consumate şi 50% dintre legume.
În acest loc ideal, banii nu mai sunt stăpânii absoluţi, iar valoarea individuală are o greutate mult mai mare decat cea a bogăţiei materiale şi a poziţiei sociale. Aici, munca nu ar fi o modalitate de câştigare a existenţei, ci una prin care fiecare individ şi-ar exprima şi dezvolta propriile capacităţi şi posibilităţi, servind comunitatea ca întreg.
În Auroville, relaţiile umane nu se bazează pe competiţie şi luptă, ci pe unitate; fiecare îşi apreciază reciproc abilitatea de a face bine şi se foloseşte de această calitate ca de o forţă prin care să construiască o comunitate întreagă care să facă bine.