Schimbările climaterice au adus modificări pădurii boreale din Siberia

Acestea sunt primele modificările aduse vegetaţiei din Siberia de către schimbările climatice constatate de membrii expediţiei ştiinţifice româneşti RO-CRES, ce traversează în această perioadă regiunea trans-siberiană.

Expediţia de cercetare "Efectele Schimbărilor Climatice asupra Marii Păduri Boreale" (RO-CRES Romanian ClimateChange Research Expeditian Siberia), ce a pornit de la Grădina Botanică a Centrului de Cercetări Biologice (CCB) Jibou, instituţie ce a iniţiat acest proiect, în parteneriat cu Universitatea "Babeş-Bolyai" (UBB) Cluj Napoca, se află deja în şapte zi, timp în care s-au parcurs 4.500 de kilometri, de la Jibou, până în oraşul rusesc Omsk.

Ultimele zile au însemnat traversarea munţilor Ural, respectiv trecerea din Europa în Asia şi intrarea în Siberia, respectiv trecerea la pădurea boreală.

"Am aşteptat cu toţii, cu nerăbdare, să trecem lanţul munţilor Ural, un lanţ modest ca înălţime, între 1.300 şi 1.500 de metri şi lat de 180 de kilometri dar care este limita între Europa şi Asia. Am trecut în viteză pe lângă borna ce arată de unde începe Asia. Oricum, asta este o convenţie. Platforma europeană se termină la vestul munţilor Ural, cea siberiană începe la est, iar tot ceea ce este între cele două platforme reprezintă cute geologice, fostul ocean care exista între cele două continente, cândva îndepărtate între ele. Din punct de vedere bio-geografic sunt foarte interesanţi. Chiar în prima pădure uraliană în care ne-am oprit, pe lângă pinii, mestecenii şi plopii tremurători, a apărut bradul siberian, a apărut molidul siberian, coborând pe crestele munţilor Ural din taigaua siberiană, care se află mult mai la nord. A fost o experienţă frumoasă. A fost fantastic să-l văd acolo, în taigauna montană adevărată. Sigur, la poalele vestice ale munţilor Ural, ne-am luat rămas bun de la tei, de la paltinul de câmp, de la ulmul de munte, pentru că stejarul dispăruse înaintea Uralilor, la fel ca şi fagul şi carpenul. Apoi am coborât Uralul şi am ajuns lângă Celiabinsk, primul oraş siberian important. Acolo, taigaua din mesteacăn, plop tremurător şi pin silvestru face loc silvostepei. Pajiştile stepice în mare parte înlocuite cu culturi agricole alternează cu păduri de mesteacăn, în care poate apărea şi pinul silvestru. E o sărăcie de arbori aici. Din când în când mai apar sălciile de talie mică. E o silvostepă rece", a declarat pentru AGERPRES, conferenţiarul universitar de la Facultatea de Ştiinţa şi Ingineria Mediului din cadrul UBB, geograful de mediu Sabin Bădărău.

Potrivit acestuia, Siberia se remarcă şi prin numărul mare de lacuri, mai mare chiar decât cel din Finlanda, cunoscută drept 'ţara celor 1.000 de lacuri'. Un alt aspect important este o mare rezervă de petrol, ce se află sub aceste lacuri.

Geograful de mediu a menţionat şi faptul că bradul siberian ar putea fi utilizat chiar şi în România, date fiind caracteristicile sale.

"Bradul siberian este o specie frumoasă, cu o coroană îngustă, foarte graţioasă, cu ramuri scurte. Este o adaptare pe care o are bradul siberian şi o rudă a sa din Munţii Stâncoşi, ca să evite rupturile de zăpadă, ceea ce la molid nu se întâmplă. Bradul siberian, cu ramuri scurte şi elastice nu suferă niciun fel de rupturi de zăpadă. E foarte bine adaptat climatului de aici. L-am putea folosi, dar strict la plantaţii, de exemplu la perdele forestiere pentru drumuri, pentru a evita acoperirea şoselelor cu zăpadă", a declarat Sabin Bădălău.

Şi din punct de vedere faunistic, zona este una foarte interesantă, aici existând specii care trăiesc şi în România.

"De obicei există o diferenţă între numărul de specii din Asia şi cel din Europa. Cu toate că speciile de păsări au o dinamică mult mai mare decât a plantelor, ele nu sunt aranjate omogen pe Euroasia şi atunci falia asta dintre Kiev şi munţii Ural este porţiunea în care se petrece activ toată dinamica asta a speciilor, adică unele dintre ele îşi extind arealul şi vin dinspre nord spre Europa. Am găsit două specii de acest tip. Una este cocoşarul - Turdus pilaris, care a ajuns la noi prin anii 50. Era o specie care cuibărea în tundră şi în pădurea boreală şi astăzi a ajuns să cuibărească şi la noi în ţară. A fost văzută pentru prima dată în 1985, de către academicianul Dan Munteanu - cel care a înfiinţat Societate Ornitologică Română, în 1985, aproape de Delta Dunării. În acelaşi timp, în momentul în care ne-am apropiat de Ural am auzit cum pădurea toată răsuna de trilul Mugurarului roşu - Carpodacuc Erythrinus. El este o specie tipică de zonă nordică, dar am constat că în ultimii 10-15 ani unele perechi au ajuns şi în această parte a Europei. La noi au fost văzute câteva perechi. Faţă de cocoşar, care şi-a extins arealul acum 50 de ani, mugurarul roşu este o specie care îşi extinde arealul. Tot în această porţiune am întâlnit specii care şi-au restrâns arealul, cum este gaia neagră. În perioada interbelică, ea era destul de răspândită în pădurile de la noi şi cuibărea destul de des, iar acum mai sunt cinci-şase perechi. În zona prin are am trecut în cadrul expediţiei, ea se întâlneşte din abundenţă", a precizat, pentru AGERPRES, Alexandru Stermin, lector universitar la Facultatea de Biologie a UBB Cluj Napoca.

Specialistul în ornitologie a precizat şi posibilele cauze ale acestor schimbări.

"Interesante sunt însă cauzele pentru care păsările îşi lărgesc sau îşi restrâng arealul. Pentru că este o expediţie care încearcă să evalueze impactul modificărilor climatice asupra mediului, am putea pune dinamica arealului pe seama schimbărilor climatice. Nu avem însă destule date ca să argumentăm aşa ceva. Atunci, tot ce putem spune este că tot acest proces este unul caracteristic vieţii şi viului şi că modificările climatice pot să accelereze sau să încetinească procesul, dar nu sunt cauza lui primară, aşa cum încearcă să demonstreze astăzi foarte mulţi cercetători", a subliniat Alexandru Stermin.

Conducătorul expediţiei, COsmin Sicora, director al Centrului de Cercetări Biologie din Jibou, spune că efectele schimbărilor climatice sunt deja vizibile în pădurea boreală.

"Expediţia a decurs bine până acum, dar obositor, cum ne aşteptam, de altfel. Principala noastră luptă este cu drumul, dar suntem am trecut a şasea zi şi suntem deja în prima zi de Siberia. Marţi am fost pe ruta Celiabinsk - Omsk, un drum lung, de peste 1.000 de kilometri, pe parcursul căruia am putut vedea deja influenţa schimbărilor climatice asupra pădurii boreale. Imediat după ce cobori din Ural, în mod normal ar trebui să avem pădure boreală. Din păcate, în jurul Celiabinsk-ului şi până spre 100 de kilometri în afara lui nu mai există pădure boreală. E practic un amestec de stepă cu pădure boreală, sunt plante care au apărut acolo datorită încălzirii globale. Aşa este colilia, plantă tipică de stepă, care nu ar trebui să fie aici. Ea se găseşte şi în România, dar în zonele secetoase. De asemenea, în apropierea Omsk-ului am văzut păduri de mesteceni care sunt decimate practic de modificări până la urmă cauzate de schimbările climatice. Practic, ei, fiziologic sunt afectaţi şi nu mai fac faţă aşa de bine diferitelor atacuri. Există o presiune tot timpul asupra unei păduri din partea dăunătorilor, din partea unor fungi şi a altor astfel de organisme, iar în condiţiile în care datorită schimbărilor climatice eficienţa lor fiziologică este redusă, aceste specii nu mai rezistă şi dispar. Astfel, am văzut pâlcuri întregi de pădure de mesteacăn proaspăt uscată, pentru că erau încă în picioare, probabil de un an-doi şi care erau, din păcate, în plină vigoare, deci nu erau arbori bătrâni. Pădurea dispare, se retrage spre nord şi îi ia locul un amestec de pădure cu stepă. Vin plantele dinspre sud spre zonele acestea, unde în mod normal trebuie să fie o pădure compactă", afirmă Cosmin Sicora.

Directorul CCB Jibou subliniază faptul că expediţia va pune la curent lumea ştiinţifică în privinţa modificărilor apărute faţă de ceea ce consemnează literatura de specialitate.

"Ce am găsit aici este o surpriză şi asta este un lucru bun pentru că, practic, expediţia noastră aduce elemente de noutate. Ce scrie în cărţi că ar trebui să fie, găsim modificat, nu mai este aşa, datorită efectului schimbărilor climatice. Pe de altă parte, nu mă aşteptam ca Rusia să fie atât de primitoare, oamenii atât de deschişi, o ţară în care să simţi bine. E o ţară curată, frumoasă şi care sper să-şi poată conserva acest mediu, pentru binele ei, ca naţie, dar şi pentru binele nostru, al tuturor, ca cetăţeni al globului, pentru că această pădure e importantă pentru întreaga lume", a conchis Cosmin Sicora.

Expediţia, ce se desfăşoară în perioada 15 iunie-15 iulie, continuă pe traseul Novosibirsk - Krasznojarszk - Irkutszk - Ulan Ude - Habarovszk - Vladivostok, ultimul oraş fiind punctul oraş de pe traseu. Întoarcerea se face prin Rusia - Kazahstan - Georgia - Turcia - Bulgaria - România.

Sursa: AGERPRES