Mica evadare a colonelului Cuza
În zilele lipsite de glorie de sub Mihail Sturza, în anul 1848, fierbea sângele în venele tinerilor boieri (de, ca-n ţările Apusului !), se dorea zaveră.
30 Martie 2016, 11:51
Cuza şi ceilalţi asemenea se adăpostiseră în casele Mavrocordat, ascunşi de căutările agiei şi-şi omorau timpul cu partide de biliard, gioc nobil. Dar fură descoperiţi (ce se poate, oare, ascunde într-o urbe unde se cunoaşte fiecare cu fiecare), legaţi, oarecum bătuţi şi mutaţi cu butca la Galaţi, spre trimiterere în surghiun peste Dunăre, la Măcin. Colonelul Cuza, în încăierere, fusese rănit la picior, şchiopăta.
Dunărea se trecea, atunci, cu bărcile navelor englezeşti amarate la cheiu şi cum toată treaba se petrecea între gentlemeni, la jumătatea fluviului tot echipajul era beat, se cinstiseră cu nobilul vin franţuzesc denumit şampanie. Aşa se face că bărcile ajunseră în loc de Măcin, la Brăila, pe malul celălalt. S-a spus cum că marinarii englezi au fost cumpăraţi de către Elena Doamna. Dar este greu de crezut asemenea faptă.
La ţărm, conspiratorii s-au risipitără care încotrova, numai Cuza, greoiu la mers din cauza rănii la picior, fu ajuns din urmă de omul guvernului moldav.
S-a jeluit acestuia cum că tovarăşii l-au alungat de la inima lor şi l-au lăsat pradă răsbunării lui Mihalache Sturza, iar drept urmare, îi va arăta casa de ascunziş a fugarilor.