Un sat roman datând din secolele II-III a fost descoperit la Sângeorgiu de Mureş

'Este un sat din epoca romană, este de secol II-III. O descoperire inedită deoarece foarte puţine aşezări rurale din epocă au fost cercetate. Nici nu erau foarte căutate şi adevărul este că erau destul de greu de detectat, pentru că în perioada romană casele erau din paie, nuiele, lemn - deci nu erau construcţii solide şi era mult mai atractiv să se facă cercetări în castre romane, unde găseşti material frumos. Această latură a prezenţei Imperiului Roman era pusă undeva deoparte. Aşadar avem ocazia să avem prima descoperire de suprafaţă unde am descoperit deja 7 locuinţe. Se pare că se poate identifica un întreg sat din epoca romană. Chiar dacă nu toate casele sunt pe traseul acestei centuri ocolitoare, restul caselor o să fie cercetate prin metode magnetometrice, numai ca să aflăm care era extinderea unui sat', a spus Soos.
Acesta a adăugat că măsurătorile magnetometrice vor permite arheologilor să îşi formeze o opinie despre mărimea unui sat din epoca romană, chiar dacă există analogii din alte părţi ale imperiului. Soos a precizat că probabil aceste aşezări nu erau foarte mari, aveau probabil 15-20 de case maximum, dar că se doreşte continuarea investigaţiilor pentru a se vedea cum erau organizate gospodăriile.
'După materialul arheologic ceramic am reuşit să identificăm destul de clar că este vorba de perioada romană. Din câte ştiu, în afară de câteva unelte de fier şi ceramică deocamdată nu s-au descoperit multe. Nu este sticlărie spre exemplu, care e răspândită în epoca romană, dar se pare că aceste aşezări erau mult mai sărace şi nu-şi permiteau să achiziţioneze aceste accesorii din punct de vedere economic. Să aşteptăm golirea acestor case, nu toate casele au cuptoare, sunt case care au şi cuptor dar majoritatea sunt fără cuptoare, iar asta ar însemna că în afara acestor case ar exista un loc pentru gătit. Trebuie ştiut că sunt case de maximum 20 metri pătraţi, nu erau locuinţe mari. Până în secolul al XVIII-lea majoritatea caselor rurale erau de dimensiuni mici deoarece oamenii foloseau casele îndeosebi pentru a se adăposti în caz de vreme rea, frig, ploaie, majoritatea activităţilor fiind în afara casei, în gospodării din jur', a afirmat acesta.
Directorul Muzeului Judeţean Mureş a precizat că în apropiere de acest sit este Dealul Beşa din Sângeorgiu de Mureş, unde există indicii că ar fi o aşezare romană şi că trebuie să se stabilească dacă sunt două situri diferite.
Şefa Secţiei de Arheologie, Nicoleta Man, a arătat că anul trecut specialiştii au fost invitaţi să facă diagnosticul arheologic pe varianta ocolitoare a municipiului Târgu Mureş pentru că urmau să înceapă lucrările.
'Atunci s-a făcut diagnostic arheologic de către 10 specialişti ai Muzeului Judeţean Mureş şi s-au găsit 7 situri. Două au fost epuizate, din păcate rezultatele nu au fost cele aşteptate, se pare că centura ocolitoare traversează marginea acelor situri, dar acum ne aflăm pe teritoriul comunei Sângeorgiu de Mureş în aşa numitul sit numărul 4, care reprezintă o aşezare de epocă romană, deşi există şi ceramică de altă factură - se pare că din cultura Sântana sau fragmente ceramice dacice. Deocamdată au fost descoperite câteva locuinţe de suprafaţă, puţin adâncite, având vatră într-unul din colţuri, până în prezent au fost identificate 7 locuinţe de mici dimensiuni (3X4m, 4X4 m) compuse dintr-o singură încăpere', a spus Nicoleta Man.
Arheologul a afirmat că aşezări de acest gen sunt foarte multe pe teritoriul judeţului Mureş, pe toată Valea Mureşului, începând de la Luduş, Iernut, Cipău, Ogra, Voivedeni, Toldal, la Dedrad, sate aşezate în zone propice agriculturii, lângă cursuri de apă, însă puţin cercetate.
'Nu sunt foarte spectaculoase, întrucât reprezintă cătune de câteva zeci de case construite din materiale perisabile. Este un sit nou, despre care nu ştiam şi construcţia acestei centuri ocolitoare ne-a dat posibilitatea să mai punem un punct cu descoperiri arheologice pe harta judeţului. Este posibil ca satul să fie mult mai mare, dar potrivit legislaţiei noi avem dreptul de a descărca de sarcină arheologică numai traseul drumului şi eventual zonele mărginaşe care pot fi afectate de lucrări. Se recoltează tot materialul arheologic, se documentează până în cel mai mic amănunt şi apoi lucrările la şosea vor fi derulate (...) Avem material arheologic foarte mult, inclusiv nişte râşniţe puse în jurul acestei vetre, material ceramic destul de abundent, în unele case 80-90% este ceramică romană şi 10% nu suntem foarte lămuriţi dacă este ceramică Sântana, cultură care urmează imediat în secolul al IV-lea', a susţinut acesta.
Nicoleta Man a spus că primele case au început să fie scoase la lumină la finele săptămânii trecute, iar acum suprafaţa decopertată este de aproape 300 mp şi se extinde spre nord. Între casele descoperite există o distanţă cuprinsă între 5 şi 10 metri, sunt construite cam în aceeaşi tehnică cum sunt şi cele de pe Valea Mureşului, aproape toate sunt patrulatere.
'Situl 1 şi 2 sunt în Livezeni şi avem urme de locuire, am descoperit prin sondaj o vatră sau un cuptor, iar situl 1 se pare că este la fel de mare şi de bine documentat ca şi acesta cu o aşezare cu mai multe niveluri de locuire, şi Hallstatt, şi roman şi post-roman. Şi acolo va fi foarte mult de lucru şi sperăm că vor ieşi chestii spectaculoase. Drumurile romane erau foarte bune şi practicabile, suntem foarte aproape de Valea Mureşului unde exista drumul principal care mergea de la Potaissa, Cristeşti spre limes şi de aceea zona este împânzită cu astfel de aşezări', a precizat Nicoleta Man.
Arheologul Daniel Cioată a spus că satul roman a fost descoperit între Ernei şi Sângeorgiu de Mureş, la kilometrul 9, iar cele mai importante descoperiri sunt urmele unor case, până acum fiind identificate 7 complexe adâncite, bordeie.
“Sunt case adâncite, avem vetre de foc amenajate cu pietre, gropile stâlpilor care susţineau acoperişul. Probabil este un sat de agricultori, păstori, dovada fiind apropierea de acest pârâu, care vine dinspre Poieniţa şi merge spre Ernei. Materialul trebuie cercetat şi analizat, iar aceste aşezări sunt puţin cercetate în România până la ora actuală, deoarece majoritatea cercetărilor se concentrează pe oraşe, pe zonele urbane, cetăţi, castre şi aşezările rurale sunt mai puţin cercetate. Cred că era un sat obişnuit. Bordeiele erau adâncite, pentru că pământul contribuie la menţinerea unei temperaturi, apoi cred că aveau pereţi din chirpici - deşi nu s-au găsit foarte multe urme de chirpici, probabil a fost arat, a fost dus - aveau acoperiş din paie susţinut de stâlpi', a spus acesta.
Daniel Cioată a precizat că faţă de nivelul actual de călcare al solului satul a fost descoperit la o adâncime de 50 de centimetri, până la nivelul lutului, iar casele sunt în lut undeva la încă 50 de centimetri.
'Casa reprezenta locul de dormit, pentru că avem şi vetre exterioare, găteau şi mâncau afară, deci viaţa lor diurnă era în aer liber şi doar noaptea şi iarna foloseau casa. Toate casele descoperite sunt de acelaşi fel', a mai precizat arheologul.

Comunicat Muzeul Judeţean Mureş