Conservarea fructelor prin deshidratare: un proces natural pentru păstrarea nutrienților

Fructele sunt produse sezoniere prin natura lor, iar abundența lor, în special în perioada verii, face necesară procesarea și conservarea acestora pentru a asigura un sortiment diversificat pe tot parcursul anului. Deshidratarea este una dintre cele mai eficiente metode de conservare a fructelor, reducând conținutul natural de apă până la un nivel care să împiedice activitatea microorganismelor, fără a afecta țesuturile sau a reduce valoarea lor alimentară.

Ce este deshidratarea fructelor?

Deshidratarea fructelor este procesul de îndepărtare a excesului de apă din fructe sub influența căldurii și a circulației aerului. Fructele deshidratate trebuie să păstreze cât mai mult din gustul, aspectul, nutrienții, vitaminele și mineralele lor originale. Fructele proaspete conțin în mod obișnuit între 85-90% apă, iar prin deshidratare, umiditatea lor este redusă la 25-30%.

Metode de deshidratare

Există două metode principale de deshidratare a fructelor:

• Uscarea Naturală (la soare): Această metodă folosește căldura solară pentru a evapora apa din fructe. Este o metodă tradițională și economică, dar care necesită condiții meteorologice adecvate.
• Deshidratarea Artificială: Aceasta implică utilizarea căldurii produse pe cale artificială, cum ar fi gaze de ardere, aer cald sau suprafețe încălzite. Este o metodă mai rapidă și controlabilă, fiind utilizată adesea în procesele industriale.

Etapele procesului de deshidratare

Procesul de deshidratare naturală a fructelor se desfășoară în trei etape succesive:

• Încălzirea Fructelor: În această fază, fructele sunt încălzite treptat până la temperatura optimă de uscare. Este important ca această etapă să fie controlată pentru a evita degradările.
• Uscarea Propriu-Zisă: Temperatura fructelor se menține constantă, iar apa se evaporă intensiv. Aceasta este faza principală a procesului, în care majoritatea apei este îndepărtată.
• Răcirea Fructelor Deshidratate: După ce fructele au fost uscate, temperatura aerului cald este redusă treptat pentru a preveni degradările calitative ale fructelor uscate.

Deshidratarea prunelor

Printre fructele cel mai des supuse deshidratării se numără caisele, prunele, merele și perele. În cazul prunelor, soiurile cel mai des utilizate pentru deshidratare sunt „Grasă românească”, „Vânătă românească” și „Bistrițene”. Prunele trebuie să fie sănătoase, proaspete, fără semne de fermentare sau mucegai, și să fie uniforme ca mărime și culoare.

Înainte de deshidratare, prunele sunt opărite pentru a crăpa epiderma și a facilita evaporarea apei din pulpă. Opărirea se face prin scufundarea prunelor în apă clocotită timp de 10-20 de secunde. După opărire și răcire, prunele sunt așezate pe grătare din nuiele sau lemn, într-un singur strat, cu partea tăiată în sus, dacă sunt despărțite de sâmburi.

Prunele sunt apoi uscate la soare până când devin elastice, dar nu se rup între degete. Un test simplu pentru a verifica dacă sunt corect deshidratate este să apăsați o prună între degete; sâmburele nu trebuie să se miște sau să se desprindă de pulpă.

Păstrarea prunelor deshidratate

Prunele deshidratate sunt higroscopice, adică absorb ușor umiditatea din atmosferă, motiv pentru care trebuie păstrate în spații uscate, în pungi de polietilenă bine legate la gură sau în cutii metalice cu capac ermetic. Astfel, ele pot fi conservate pentru o perioadă îndelungată, fără a-și pierde calitățile nutritive.

Prin respectarea acestor etape și metode, deshidratarea fructelor permite păstrarea și consumul acestora pe tot parcursul anului, asigurând un aport constant de nutrienți esențiali.