Cultura alunului: avantaje și tehnici de îngrijire

Alunul este un arbust fructifer care crește spontan la marginea pădurilor de foioase și este din ce în ce mai cultivat în țările europene datorită multiplelor sale avantaje. Se cultivă ușor, cu costuri reduse de întreținere. Fructele sale pot fi consumate proaspete, preparate pentru ciocolată, produse de patiserie și cofetărie, sau utilizate pentru extragerea uleiului. Alunele sunt o sursă importantă de vitamine, minerale și grăsimi.

Particularități biologice

Rădăcinile alunului pot forma asociații simbiotice cu ciuperci micorizante, ceea ce favorizează absorbția apei și elementelor minerale. În timpul polenizării, alunul necesită o umiditate scăzută a aerului și un vânt slab pentru a asigura polenizarea. Alunul are cerințe reduse față de temperatură și este rezistent la ger. În faza de repaus vegetativ, rezistă la temperaturi de până la -30°C, dar florile sunt afectate de temperaturi de -5°C, deoarece înflorește devreme. Temperatura optimă pentru creșterea și fructificarea alunului este de 23-27°C.

Alunul are pretenții mari față de lumină, iar producția este direct influențată de distanțele de plantare, expoziția și modul de dirijare al coroanelor. Arbustul are cerințe mari față de apă, dar nu suportă stagnarea apei în sol, deoarece aceasta poate cauza asfixierea rădăcinilor. Nu sunt recomandate solurile cu pânză freatică la adâncimi mai mici de 1,5-2 m. Dacă necesarul de apă nu este asigurat prin precipitații, este necesară irigarea.

Alunul valorifică bine solurile fertile, reavene și bogate în substanță organică, cu un pH între 5,5 și 7,8. Conținutul de calcar activ nu trebuie să fie mai mare de 10-12%. Alunul nu este pretențios față de cultura premergătoare.

Particularități tehnologice

Perioada optimă de plantare este toamna, deoarece perioada de repaus favorizează înrădăcinarea. Înainte de plantare, rădăcinile se rehidratează într-un vas cu apă, se fasonează și se mocirlesc. Distanța de plantare recomandată este de 6 m între rânduri și 3-4 m între plante, pe rând. Se recomandă plantarea a 2-3 soiuri în parcelă pentru a facilita polenizarea.

Lucrările de întreținere

• Tăierile: În plantațiile intensive, se formează pomi cu o singură tulpină și coroană. În primii ani, se fac tăieri pentru a forma o tulpină de aproximativ 80 cm înălțime și coroana după sistemul vas ameliorat. Tăierile se efectuează în perioada de repaus vegetativ. Drajonii de la baza trunchiului se elimină pentru a concentra resursele pomului.
• Mulcirea: Menține o stare fitosanitară bună, împiedică dezvoltarea buruienilor, menține umiditatea solului și reduce numărul lucrărilor de întreținere.
• Irigarea: Sistemul radicular al alunului nu pătrunde în profunzime, majoritatea rădăcinilor fiind la adâncimea de 50-60 cm. În zonele cu precipitații insuficiente (minim 700 mm/an), aplicarea irigațiilor este obligatorie, optim prin picurare.
• Fertilizarea: Suplimentară este necesară pentru a atinge potențialul de producție. Fertilizarea organică este importantă datorită simbiozei micorizante, aplicându-se 20-30 t/ha de gunoi de grajd la fiecare trei ani.
• Monitorizarea bolilor și dăunătorilor: Este esențială pentru menținerea sănătății culturii.

Recoltarea

Recoltarea se face când fructele ajung la maturitatea deplină, indicată de culoarea ciocolatie-roșcată. Stratul dintre coajă și sămânță este uscat, miezul este dulce, iar fructele se desfac ușor din involucru. Recoltarea se poate face prin scuturarea arbustului și adunarea fructelor sau prin culegerea manuală. Fructele trebuie uscate timp de 4-6 zile, în straturi subțiri, pentru a putea fi păstrate în condiții optime timp de un an în camere bine aerisite.

Cultura alunului oferă numeroase beneficii nutriționale și economice, fiind o investiție atractivă pentru agricultori. Cu o îngrijire adecvată și respectarea tehnologiilor specifice, alunul poate aduce satisfacții și profituri considerabile.