Cultura căpșunului: particularități biologice și tehnici de îngrijire
Articol de Antena Satelor, 05 August 2024, 13:07
Căpșunul, aparținând genului Fragaria din familia Rosaceae, este una dintre speciile pomicole cu un interes economic și alimentar deosebit datorită potențialului mare de producție și calității fructelor. Căpșunile sunt printre primele fructe care ajung la maturitate în cursul anului, în lunile mai-iunie. Acestea conțin zaharuri, acizi organici, vitamina C și săruri minerale (K, Fe, P, Mg) și se consumă atât proaspete, cât și sub formă de produse procesate precum fructe congelate, gemuri, dulcețuri, sirop și jeleuri.
Potențialul ecologic și economic
În România, potențialul ecologic pentru cultura căpșunului este subvalorificat. Organizarea de culturi private gospodărești poate fi o soluție bună pentru extinderea acestei culturi, cu condiția asigurării unor prețuri stimulatoare și a posibilității de valorificare diversificată a producției.
Particularități biologice
Căpșunul este o specie precoce, producând fructe încă din primul an de la plantare, dacă stolonii se plantează în luna iulie. Având o talie redusă (15-40 cm), sub formă compactă sau rară, căpșunul poate fi cultivat atât în spații mici din grădină, cât și pe suprafețe mari, în aer liber, sere sau solarii.
Căpșunul este o plantă adaptată condițiilor de pădure, crescând la umbră, într-un sol reavăn, aerat și acoperit anual cu frunziș. Sistemul radicular este superficial. Plantele au pretenții moderate față de căldură și folosesc eficient căldura solului datorită taliei reduse. Acestea sunt ușor protejate de stratul de zăpadă și sunt mai puțin expuse vânturilor. Totuși, temperaturile extreme (gerurile mari de iarnă, înghețurile târzii de primăvară și căldurile excesive de vară) afectează negativ creșterea și rodirea căpșunului. În România, căpșunul poate suporta temperaturi de -15 până la -25°C pentru câteva zile, în funcție de soi, grosimea stratului de zăpadă și expoziția terenului.
În condiții de umiditate suficientă, căpșunul crește și rodește bine, dând producții de calitate. Datorită rădăcinilor superficiale, căpșunul necesită ploi dese și mici, separate de zile călduroase, fiind sensibil la secetă. Stagnarea apei pentru perioade lungi poate duce la pieirea plantelor. În caz de aprovizionare redusă a solului cu apă, mulcitul solului are un rol important în păstrarea umidității.
Căpșunul are pretenții moderate față de lumină și suportă semiumbra, dar recolte bogate și de calitate se obțin în culturile neumbrite. Majoritatea soiurilor de căpșun înfloresc și rodesc o singură dată pe an, fiind numite "de zi scurtă", deoarece își diferențiază mugurii de rod în zile cu aproximativ 12 ore de lumină. Creșterea stolonilor are loc în zile lungi, cu multă căldură.
Plantele de căpșun se dezvoltă bine pe soluri fertile, ușoare, nisipo-argiloase, ușor acide (pH 5,5-6,5), bogate în substanțe nutritive și cu umiditate suficientă. În România, solurile din lunci sau de pe prima terasă a apelor sunt cele mai potrivite.
Cultura căpșunului oferă numeroase beneficii nutriționale și economice, fiind o alegere excelentă pentru investitori. Cu o îngrijire adecvată și respectarea particularităților biologice și tehnologice, căpșunul poate aduce satisfacții și profituri considerabile.
