Cultura coacăzului: avantaje și tehnici de îngrijire

Coacăzul este un arbust cu creștere erectă, care formează 15-25 de tulpini, ajungând la înălțimi de 1-1,5 metri. Este o plantă cu cerințe moderate față de factorii de mediu, se înmulțește ușor și intră repede pe rod. Fructele sale aduc multiple beneficii pentru organism, fiind o alegere excelentă pentru cei care vor să investească în domeniul agricol, asigurând profitabilitate cultivatorilor.

Dintre numeroasele specii de coacăz, doar coacăzul negru (Ribes nigrum), coacăzul roșu (Ribes rubrum) și cel alb (Ribes niveum) au valoare comercială. Coacăzele sunt o sursă importantă de zaharuri, acizi organici, sodiu, potasiu, calciu, fier, fibre alimentare și vitamine (A, D, C, B6, B12).

Particularități biologice

Coacăzul înflorește în aprilie-mai, iar fructele se maturează în luna iulie. Polenizarea este realizată de insecte (entomofilă). În primii 2-3 ani de la plantare, arbustul produce o cantitate mică de fructe, dar după această perioadă, poate da producții de 5-8 tone/ha. Coacăzul suportă semi-umbra, dar potențialul său maxim se manifestă în condiții de lumină deplină. Cele mai bune rezultate se obțin în zonele unde temperatura medie anuală este între 7,5 și 8,5℃. Este pretențios față de apă și preferă soluri fertile, profunde, cu textură argiloasă și bine drenate.

Cele mai bune premergătoare pentru coacăz sunt plantele leguminoase anuale sau perene (mazăre, fasole, trifoi, lucernă), precum și unele plante tehnice (rapiță, muștar). Terenul trebuie pregătit cu minim 60 de zile înainte de plantare.

Plantarea coacăzului

Epoca optimă de plantare este între sfârșitul lunii octombrie și prima decadă a lunii noiembrie, dar plantarea se poate face și primăvara. Se recomandă o schemă de plantare cu distanțe de 3 metri între rânduri și 1 metru între plante pe rând. Materialul de plantat trebuie procurat doar din pepiniere sau stațiuni de cercetare autorizate. La plantare, 5-6 cm din tulpină trebuie să fie acoperiți de pământ. După plantare sau în primăvară, arbuștii se scurtează la 10-12 cm, astfel încât să rămână 2-3 muguri deasupra mușuroiului.

Lucrările de îngrijire

Tăierile de formare sunt esențiale pentru a crea o tufă productivă încă din anul al treilea. Coacăzul emite lăstari anual din zona coletului, iar cele mai mari cantități de fructe se obțin de pe ramurile de anul 2 și 3. Tăierile ulterioare trebuie să aerisească și să reîntinerească tufa.

Fertilizările foliare și radiculare sunt importante pentru sănătatea plantei. Igiena culturală, constând în tăierea, strângerea și arderea tulpinilor și lăstarilor uscați sau afectați de boli și dăunători, se realizează în perioada de repaus vegetativ (iarna). Palisarea plantației facilitează lucrările de întreținere și recoltare.

Recoltarea coacăzelor

Coacăzele se recoltează când fructele din vârful ciorchinilor sunt în faza de pârgă, iar fructele se maturează eșalonat, de la baza ciorchinelui spre vârf. Recoltarea se face pe timp răcoros și uscat, iar fructele se depozitează imediat în ambalaje mici (max. 5 kg) pentru a evita vătămarea lor. Coacăzele culese la momentul optim se pot păstra în încăperi răcoroase timp de 10 zile, iar în depozite cu atmosferă controlată, până la 35 de zile.

Cultura coacăzului oferă numeroase beneficii nutriționale și economice, fiind o alegere excelentă pentru investitorii în agricultură. Cu o îngrijire adecvată și respectarea tehnicilor de cultivare, coacăzul poate aduce satisfacții și profituri considerabile.