Cultura murului: beneficii și tehnici de cultivare

Murul este un arbust peren apreciat pentru fructele sale delicioase, care pot fi consumate proaspete sau prelucrate în diverse produse, cum ar fi gemuri, siropuri și peltea. Datorită conținutului său ridicat de vitamine (C și A), acizi organici și săruri minerale, murul are o importanță alimentară și economică semnificativă, asigurând profitabilitate cultivatorilor.

Particularități biologice

Soiurile de mur se împart în două categorii principale: cele fără spini, care sunt sensibile la temperaturi de -15 grade Celsius, și cele cu spini, care pot rezista până la -25 grade Celsius. Aceasta conferă murului o bună adaptabilitate la condițiile din România. Murul are cerințe mari față de apă, mai ales în perioada de formare, creștere și maturare a fructelor. Lipsa apei poate duce la fructe mici și nematurate, însă excesul de apă este de asemenea dăunător. Murul se dezvoltă bine pe soluri semi-grele, argilo-nisipoase, și preferă terenurile adăpostite de dealuri, păduri și perdele de protecție, ferite de curenți reci și îngheț.

• Soiurile de mur se clasifică în trei grupe, în funcție de habitusul plantelor:
• Soiuri cu port erect.
• Soiuri cu port semierect.
• Soiuri cu port repent, care necesită susținere pe spalieri.

Particularități tehnologice

Materialul săditor trebuie să fie certificat și achiziționat din pepiniere autorizate, fiind liber de boli și dăunători. Soiurile de mur fără spini se plantează primăvara pe un teren lucrat din toamnă, în timp ce soiurile cu spini se plantează toamna. Distanțele de plantare variază în funcție de vigoarea soiurilor:

• 2,5-3 metri între rânduri și 0,8-1 metri între plante pe rând, pentru soiurile cu tufă compactă și creștere erectă.
• 1,5-2 metri între rânduri pentru soiurile cu creștere semi-erectă și târâtoare, cu tulpini lungi.

Lucrări de întreținere

Plantarea de mur necesită un sistem de susținere datorită tulpinilor lungi ale majorității soiurilor. Pentru a asigura o producție bogată, este necesară o fertilizare rațională a solului, de la cultura premergătoare până la defrișare. Cerințele mari ale murului față de apă impun irigarea culturii pe brazde, prin aspersiune sau picurare, până la jumătatea lunii septembrie, când irigarea se oprește pentru a favoriza coacerea lemnului.

Murul este în general rezistent la boli și dăunători, însă pot apărea probleme precum putregaiul cenușiu, făinarea, mana, rugina și dăunători ca musculița galicolă a lăstarilor, păduchele murului și acarienii. Combaterea acestora se face prin tratamente fitosanitare specifice, conform recomandărilor specialiștilor.

Recoltarea murelor

Perioada de recoltare a murelor variază între 20 și 50 de zile, în funcție de soi și de condițiile climatice. Recoltarea se face pe timp uscat și răcoros, deoarece fructele sunt foarte perisabile. Pentru consumul în stare proaspătă, murele se culeg direct în caserole de 250-500 grame, care se depozitează în lădițe și se introduc în spații frigorifice la temperaturi de 1-2 grade Celsius. Astfel, fructele pot fi păstrate timp de 3-4 zile.

Murul reprezintă o cultură valoroasă și profitabilă, oferind numeroase beneficii nutriționale și economice. Cu îngrijire adecvată și respectarea particularităților tehnologice, murul poate aduce satisfacții și profituri substanțiale cultivatorilor.