Cultura nucului: beneficii și tehnici de îngrijire

Nucul, cunoscut și sub numele de "Arborele lui Jupiter", este originar din Persia și este răspândit în zonele temperate și mediteraneene, atât în flora spontană, cât și în culturile cultivate. Este una dintre cele mai valoroase specii datorită multiplelor sale utilizări: plantă pomicolă, tehnică, medicinală și decorativă. Miezul de nucă este bogat în vitaminele A, B1, B2, C, E, acizi grași esențiali și săruri minerale (fier, azot, fosfor, potasiu, iod). Lemnul de nuc, extrem de rezistent, este folosit la fabricarea mobilei, instrumentelor muzicale și ceasurilor de perete, iar frunzele și cojile verzi sunt utilizate pentru vopsirea lânii.

Particularități biologice

Nucul poate ajunge la o înălțime de 30 m și poate trăi între 100 și 400 de ani, cu o longevitate mai mică la cei altoiți. Rodi pentru prima dată la vârsta de 10 ani. Nucul crește bine în plină lumină și necesită spațiu suficient pentru dezvoltare. Preferă zonele cu temperaturi medii anuale de 8-11°C și un sol fertil, bogat în humus, bine drenat și cu un conținut ridicat de apă, dar nu excesiv.

Frunzele de nuc produc o substanță numită juglonă, care se acumulează în sol și inhibă creșterea altor plante sub nuc, de unde și expresia populară.

Particularități tehnologice

Primii ani de la înființarea plantației de nuc sunt esențiali pentru succesul acesteia. În primii ani, nucul are o creștere mai redusă a părții aeriene deoarece se adaptează la noul teren. Pregătirea terenului implică o arătură adâncă (35-40 cm), nivelare, mărunțire și afânare bună a solului pentru a facilita dezvoltarea rădăcinilor.

La plantare, rădăcinile se rehidratează, fasonează și mocirlesc. Distanțele recomandate de plantare sunt de 10 m între rânduri și 8 m între pomi pe același rând. Nucul se poate planta fie la începutul primăverii, când temperatura este mai mare de 5°C, fie toamna.

Înmulțirea nucului prin altoire permite reducerea înălțimii pomilor și înființarea unor plantații cu densități sporite și producții mari de fructe de calitate superioară. Se vor folosi numai plante lipsite de boli virotice.

Lucrările de îngrijire

• Menținerea terenului curat.
• Tăieri frecvente pentru formarea coroanei, efectuate fie la începutul primăverii, fie la sfârșitul iernii.
• Fertilizarea: esențială pentru creșterea vegetativă a nucilor, realizată în trei etape: la începutul primăverii, după formarea fructelor și toamna.
• Irigarea constantă.
• Monitorizarea bolilor și dăunătorilor; cele mai frecvente boli ale nucilor sunt arsura bacteriană și antracnoza. Tratamentele se aplică în timpul repausului vegetativ, iarna.

Recoltarea

Recoltarea se face diferit în funcție de utilizare. Nucile verzi pentru dulceață se recoltează când au un diametru de 1,5-2 cm. Pentru miez și coajă, recoltarea se face la maturitate, eșalonat, în 2-3 reprize, începând din august până în noiembrie.

Nucul oferă numeroase beneficii economice și nutriționale, fiind o investiție valoroasă pentru agricultori. Cu o îngrijire adecvată și respectarea tehnicilor specifice, nucul poate aduce recolte bogate și de calitate, contribuind la diversificarea și dezvoltarea sectorului agricol.