Cultura prunului: valoare și particularități biologice

Prunul, originar din Persia și Caucazul de Est, a fost adus în Europa de către romani și și-a găsit o a doua patrie în România. Este pomul fructifer cu cea mai mare pondere în țara noastră, fiind cultivat în peste 15 varietăți. Aproape fiecare casă din mediul rural are cel puțin un prun. Pe lângă fructele sale gustoase, prunul este și un fixator al solurilor în pantă, ajutând la prevenirea eroziunii.

Prunul este o specie valoroasă datorită cerințelor reduse față de condițiile ecologice, necesităților modeste de agrotehnică și potențialului productiv ridicat și constant. Prunele conțin zaharuri, acizi organici, substanțe pectice, vitamine (C, A, B1, B2) și săruri minerale (Ca, Na, K, Mg, Mn, P, Fe). Fructele pot fi prelucrate în gem, compot, magiun, dulceață, prune deshidratate, congelate și distilate. În medicina populară, țuica de prun este folosită pentru macerarea plantelor medicinale. Frunzele de prun au proprietăți laxative, diuretice, febrifuge și vermifuge și sunt utilizate sub formă de decoct.

Particularități biologice

Majoritatea soiurilor de prun altoite pe corcoduș trăiesc 25-30 de ani, iar unele soiuri pot ajunge la 40-50 sau chiar 70 de ani în zone favorabile. Perioada de creștere durează 3-7 ani, cea de început de rodire 4-6 ani, iar cea de rodire maximă 10-12 ani. După 25-30 de ani, pomii intră în perioada de declin.

Prunul pornește în vegetație în jumătatea lunii martie, iar înflorirea are loc, de obicei, în aprilie. Soiurile de prun se grupează în funcție de epoca înfloririi:

• Soiuri cu înflorire timpurie („Grase românești”)
• Soiuri cu înflorire mijlocie („Stanley”, „Nectarina roșie”)
• Soiuri cu înflorire târzie („Tuleu gras”, „Agen”, „Vinete românești”)

Polenizarea prunului este entomofilă (realizată de insecte). Soiurile de prun se clasifică în funcție de comportamentul lor în procesul fecundării:

• Autofertile („Stanley”, „Vinete românești”, „Vinete de Italia”)
• Parțial autofertile („Agen”, „Grase românești”)
• Autosterile („Tuleu gras”, „Roșior văratic”, „Tuleu timpuriu”, „Centenar”)

Asigurarea polenizării încrucișate prin intercalarea mai multor soiuri cu înflorire simultană în aceeași parcelă este obligatorie, mai ales la soiurile autosterile și parțial autofertile. Chiar și la soiurile autofertile, polenizarea încrucișată aduce sporuri de producție.

Soiurile de prun se împart în funcție de momentul maturării:

• Foarte timpurii (înainte de 15 iulie)
• Timpurii (16 iulie – 15 august)
• Mijlocii (16 august – 15 septembrie)
• Târzii (16 septembrie – 15 octombrie)
• Foarte târzii (după 15 octombrie)

Prunul intră în perioada de repaus în a doua jumătate a lunii octombrie și prima jumătate a lunii noiembrie.

Tehnici de cultivare

Pentru creșterea rentabilității culturii prunului, este important să se diversifice formele de valorificare ecologică a fructelor. Alegerea soiurilor potrivite și asigurarea unei bune polenizări sunt esențiale pentru obținerea unor producții ridicate și de calitate.

Îngrijire și întreținere

Prunul necesită îngrijiri agrotehnice modeste, dar regulate. Tăierile anuale pentru formarea și întreținerea coroanei sunt esențiale. Irigarea este importantă în perioadele de secetă pentru a asigura o dezvoltare corespunzătoare a pomilor și a fructelor. De asemenea, aplicarea îngrășămintelor organice și minerale este necesară pentru menținerea fertilității solului și sănătății pomilor.

Recoltarea

Recoltarea prunelor se face în funcție de soi și de momentul optim de maturare. Fructele se culeg manual și se depozitează în lădițe pentru a fi prelucrate sau consumate proaspete. Prunele pot fi păstrate în condiții optime pentru perioade lungi, asigurând astfel un consum constant pe parcursul anului.

Cultura prunului oferă numeroase beneficii economice și nutriționale, fiind o alegere excelentă pentru investițiile în agricultură. Cu o îngrijire adecvată și respectarea tehnologiilor specifice, prunul poate aduce recolte bogate și de calitate, contribuind la diversificarea și dezvoltarea sectorului agricol.