Fertilizarea corectă a pomilor și arbuștilor fructiferi

Pomii și arbuștii fructiferi sunt culturi perene care se dezvoltă pe același teren timp de mai mulți ani. Pentru a menține sănătatea și productivitatea acestor plante, fertilizarea corectă și echilibrată este esențială. Îngrășămintele utilizate în pomicultură trebuie să asigure atât aportul necesar de nutrienți majori, cât și de microelemente esențiale pentru dezvoltarea optimă a plantelor.

Tipuri de îngrășăminte utilizate în pomicultură

Îngrășămintele folosite în pomicultură pot fi clasificate în trei categorii principale:

Îngrășăminte organice: Acestea, cum ar fi gunoiul de grajd, sunt considerate cele mai benefice pentru pomi și arbuști fructiferi. Ele nu doar că sporesc calitatea și cantitatea recoltei, dar contribuie și la îmbunătățirea proprietăților fizico-chimice și biologice ale solului. Gunoiul de grajd poate fi aplicat în stare proaspătă, odată cu arătura adâncă a solului, sau fermentat, aplicat la suprafață, în groapa de plantare sau sub coroanele pomilor. Cantitatea de gunoi de grajd necesară variază în funcție de specie, vârsta pomilor, suprafața coroanei și intervalele dintre rânduri.

Îngrășăminte minerale: Îngrășămintele minerale, cum ar fi cele azotate, fosfatice și potasice, sunt esențiale pentru creșterea și fructificarea pomilor și arbuștilor fructiferi. Îngrășămintele minerale complexe, care conțin toți acești nutrienți, sunt adesea utilizate pentru a asigura o nutriție completă. În faza de tinerețe a pomilor, se aplică îngrășăminte pe bază de azot pentru a stimula creșterea. Odată cu intrarea pe rod, este necesară aplicarea tuturor tipurilor de îngrășăminte chimice, deoarece pomii în plină producție extrag cantități mari de nutrienți din sol. Pentru rezultate optime, îngrășămintele organice trebuie combinate cu cele minerale.

Îngrășăminte verzi: Acestea sunt obținute de la plante precum lupinul, floarea-soarelui sau borceagul, care sunt semănate pentru a fi ulterior încorporate în sol. Îngrășămintele verzi sunt deosebit de utile pe solurile nisipoase sau lutoase, grele, contribuind la îmbunătățirea structurii solului și la creșterea capacității acestuia de a reține apa și nutrienții.

Metode și practici de fertilizare

În pomicultură, fertilizarea trebuie să fie bine planificată și ajustată în funcție de nevoile specifice ale culturii:

Aplicarea de îngrășăminte organice: Toamna, odată cu arătura, se aplică îngrășămintele organice, împreună cu îngrășămintele minerale cu fosfor și potasiu, și o treime din cantitatea de azot necesară. Primăvara, înainte de începerea vegetației, se încorporează încă o treime din azot, iar restul se aplică după legarea fructelor.

Fert-irigarea: În livezile dotate cu sisteme de irigații prin picurare, fert-irigarea este recomandată pentru o dozare mai precisă și o distribuție mai eficientă a îngrășămintelor.

Îngrășămintele foliare: Acestea se aplică pe frunze, prin stropiri, și sunt utilizate mai ales în livezile intensive. Îngrășămintele foliare sunt disponibile în două forme: simple, destinate corectării deficiențelor specifice de microelemente, și complexe, care conțin o gamă largă de substanțe nutritive și stimulente de creștere.

Recomandări pentru o fertilizare corectă

Pentru a menține solul fertil și pomii sănătoși, se recomandă aplicarea gunoiului de grajd o dată la trei ani, în toamnă, în cantitate de aproximativ trei tone pe hectar. Totuși, este important să respectăm perioada de interdicție stabilită prin “Codul de bune practici agricole” pentru a evita poluarea apei din pânza freatică.

În concluzie, fertilizarea în pomicultură trebuie realizată cu respectarea strictă a regulilor specifice, pentru a asigura atât sănătatea culturilor, cât și protecția mediului. O fertilizare echilibrată contribuie la obținerea unor recolte abundente și de calitate superioară, în timp ce protejează resursele naturale esențiale.