Stabilirea unui preț pentru soluri, în beneficiul agricultorilor

Ca urmare a acestor stimulente nepotrivite, costurile ascunse ale sistemului agroalimentar sunt estimate la aproximativ 10 000 de miliarde de dolari.

Solurile sănătoase fac mult mai mult decât să producă alimente. Ele îndeplinesc o multitudine de funcții vitale, cum ar fi filtrarea apei, susținerea biodiversității și chiar protejarea planetei de schimbările climatice. La fel cum costurile de mediu ale agriculturii intensive nu intră niciodată în calculul prețului alimentelor, agricultorii care contribuie la sănătatea solului sunt rareori remunerați pentru serviciile ecosistemice pe care le furnizează. Ca urmare a acestor stimulente nepotrivite, costurile ascunse ale sistemului agroalimentar sunt estimate la aproximativ 10 000 de miliarde de dolari.

Având în vedere că sistemul actual nu mai este adecvat scopului său, este timpul să regândim abordarea noastră față de agricultură. Sistemul agroalimentar se confruntă cu sarcina dificilă de a produce mai multe alimente pentru o populație în creștere pe terenuri arabile din ce în ce mai solicitate și limitate, adaptându-se în același timp la schimbările climatice inevitabile și fără a crește emisiile cu efect de seră.

Deși problema pare dificilă, soluțiile - de la agricultura conservativă la gestionarea eficientă a pășunilor și utilizarea adecvată a îngrășămintelor organice și anorganice - sunt disponibile și pot fi accesibile. De exemplu, solurile ar putea sechestra aproximativ 1 miliard de tone de carbon solid pe an în mod rentabil.

Promisiunea plății pentru serviciile ecosistemice

Pentru a reduce emisiile provenite de la soluri fără a compromite reziliența și productivitatea, trebuie să existe stimulente economice adecvate pentru a încuraja adoptarea unor practici agricole inteligente din punct de vedere climatic. Plata pentru serviciile ecosistemice (PSE) este o abordare care ar putea recompensa agricultorii pentru adoptarea unor practici durabile de gestionare a solului - și ar putea genera venituri - într-un context în care mulți dintre aceștia se luptă să își câștige existența, darămite să protejeze mediul.

În cadrul acestui sistem, piața carbonului oferă o platformă pentru stimularea sechestrării carbonului și promovarea practicilor durabile de gestionare a solului. Aceasta funcționează în principal pe baza unui mecanism de plată bazat pe rezultate, prin monetizarea sechestrării cuantificate a carbonului sau a reducerii emisiilor, și stimulează eforturile de atenuare a schimbărilor climatice la nivelul exploatațiilor agricole prin valorificarea solurilor ca rezervoare nete de carbon mai degrabă decât ca surse nete de carbon.

Din păcate, piața carbonului este limitată în prezent de sisteme inadecvate de măsurare, raportare și verificare. Aceste sisteme sunt esențiale pentru a garanta că plățile se bazează pe reduceri reale și cuantificabile ale emisiilor de gaze cu efect de seră sau pe creșteri ale cantității de carbon sechestrat, precum și pentru a preveni spălarea ecologică.

Măsuri interimare aplicabile

Între timp, pe măsură ce știința dezvoltă sisteme de măsurare solide, se pot lua măsuri practice pentru a avansa și a deschide calea către o piață prosperă a plăților pentru serviciile ecosistemice.

O abordare este să nu ne mai bazăm doar pe măsurarea rezultatelor reale, ci să evaluăm beneficiile preconizate pentru mediu. Programul de conservare a rezervelor din SUA și Programul de dezvoltare rurală al Uniunii Europene sunt două exemple de inițiative care oferă astfel de stimulente financiare agricultorilor care își stabilesc obiective de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, printre o multitudine de alte servicii ecosistemice. Conform USDA, de exemplu, numai Programul de conservare a rezervelor contribuie la reducerea a peste 12 megatone de echivalentCO2 anual și a reușit să plătească fermierilor suma de 1,77 miliarde de dolari în acest proces.

Un alt pas important constă în echiparea și pregătirea agricultorilor cu cunoștințele, informațiile și tehnologia necesare pentru a obține o proporție ridicată a beneficiilor atunci când PSE se vor generaliza. Aceasta include furnizarea unui pachet de sprijin pentru a-i ajuta pe agricultori să profite de tranziție, combinând finanțarea cu asistența tehnică și colectarea datelor de referință.

În acest proces, factorii de decizie politică și investitorii trebuie să identifice și să abordeze compromisuri complexe: între mijloacele de subzistență, securitatea alimentară și obiectivele climatice; servicii ecosistemice conflictuale; și diferite tipuri de gaze cu efect de seră.

Coerența politicilor este esențială

O tranziție reușită către sisteme agroalimentare durabile nu este posibilă fără politici publice și cheltuieli adecvate. Sprijinul global actual acordat agriculturii se ridică în medie la peste 650 de miliarde de dolari anual, însă majoritatea acestuia este acordat prin mecanisme care afectează atât mediul, cât și bugetele naționale. Reorientarea acestor politici și programe poate avea un impact semnificativ asupra economiei, pregătind terenul pentru noi stimulente și mecanisme de piață care să accelereze tranziția către sănătatea solului și practici cu emisii reduse de carbon.

Reorientarea acestor subvenții publice dăunătoare mediului către recompensarea adoptării de practici care promovează sănătatea solului oferă un rezultat reciproc avantajos. De exemplu, corelarea subvențiilor pentru îngrășăminte cu adoptarea anumitor practici de gestionare a solului și cu adoptarea celor mai bune practici în materie de îngrășăminte poate proteja sănătatea solului și îmbunătăți randamentul cheltuielilor publice. Banca Mondială sprijină mai multe țări, precum Malawi, Bangladesh și Tanzania, să revizuiască mecanismul de furnizare a programelor lor de subvenționare a inputurilor de îngrășăminte pentru a îmbunătăți sănătatea solului.

Promovarea tranziției, pas cu pas

Plata fermierilor pentru a-și îngriji solurile are un sens economic solid și este o măsură care, în cele din urmă, va produce beneficii atât la nivel local, cât și global. Cu toate acestea, la fel ca multe alte priorități climatice, PSE va necesita ca țările să avanseze pe mai multe fronturi, fără a se limita la aspectele legate de măsurare și raportare. O abordare corectă ar putea avea implicații profunde pentru solurile și sistemele alimentare din toate țările.