Cultivarea cepei prin arpagic

Nu sunt bune premergătoare mazărea şi fasolea.

Producerea arpagicului se realizează pe terenuri mai uşoare, care nu formează crustă. Odată cu arătura de bază din toamnă se încorporează şi îngrăşămintele chimice (80 kg/ha superfosfat şi 130 kg/ha sare potasică). Primăvara timpuriu când are loc pregătirea terenului se aplică şi 80 kg/ha azotat de amoniu. Modelarea terenului se face în straturi înălţate de 104cm lăţime.

Semănatul se face în perioada 10-20 martie, după schema cu 7 rânduri pe strat, distanţate la 15 cm, folosind 1 kg sămânţă pentru 100 mp, la adâncimea de 1,5 – 2 cm. Semănătura se tasează cu tăvălugul şi se erbicidează preemergent cu Mecloran 4 kg/ha.

Lucrările de îngrijire care se aplică în timpul vegetaţiei sunt: plivitul manual de 2 ori; 2-3 udări în anii secetoşi, folosind norme de udare de 300m3/ha; tratamente pentru combaterea manei; tăvălugirea culturii cu 2-3 săptămâni înainte de recoltare, pentru oprirea creşterii frunzelor.

Recoltarea se efectuează manual sau mecanic, în luna iulie, când vârful frunzelor este îngălbenit pe o lungime de 2-3 cm. După recoltare, arpagicul se lasă expus la soare 5-6 zile pe teren la soare, pentru a se usca, apoi se strânge, se condiţionează şi se pune în lădiţe.

Păstrarea arpagicului se face la temperaturi de 1-20 grade Celsius sau la 19-20grade Celsius. Dacă se păstrează la temperaturi cuprinse între aceste limite, plantele vor forma tulpini florifere în număr mare. Umiditatea relativă a aerului trebuie să fie de 50-70%.

Cultura pentru obţinerea bulbilor de consum se realizează în anul următor.

Pregătirea terenului se realizează în două etape:toamna şi primăvara. Toamna se îndepărtează resturile vegetale, se realizează fertilizarea de bază cu 100 kg/ha superfosfat şi 150 kg/ha sare potasică, după care se efectuează arătura de toamnă la 28-30 cm. Primăvara timpuriu când are loc pregătirea terenului se aplică şi 80 kg/ha azotat de amoniu. Modelarea terenului se face în straturi înălţate de 104cm lăţime

Plantarea arpagicului este recomandabil să se facă din toamnă, în intervalul 10.IX -1X şi nu mai târziu, pentru a avea loc înrădăcinarea. Plantatul de primăvară se face în perioada 10-20 martie.

Se plantează pe strat înălţat la distanţa de 28 cm între rânduri, şi la 3-3,5 cm pe rând. Adâncimea de plantare este de 2-3 cm. Cantitatea de arpagic necesară pentru 100 mp este de 8-10kg.

Lucrările de îngrijire constau în praşile manuale sau mecanice, erbicidat, fertilizat, irigat şi combaterea bolilor şi dăunătorilor.

Se aplică 1-2 praşile manuale pe rând şi trei praşile manuale sau mecanice între rânduri. Fertilizarea se realizează prin aplicarea îngrăşămintelor în faza formării primelor 3-5 frunze şi la începutul îngroşării bulbului. La un sol mediu aprovizionat se recomandă 150 kg/ha azotat de amoniu şi 70 kg/ha sare potasică. În condiţii normale, se aplică 3 udări, pe rigole lungi, folosind norme de udare de 250-300m3/ha. Irigarea se sistează cu 2-3 săptămâni înainte de recoltat.

O atenţie deosebită se acordă combaterii bolilor şi dăunătorilor. Cei mai frecvenţi agenţi patogeni sunt: putregaiul bacterian al bulbilor de ceapă, alternarioza cepei, mana cepei, putregaiul cenuşiu al cepei etc. Dintre dăunători pagube mari produc: nematodul bulbilor, gândacul roşu al cepei, cărăbuşul de mai, musca cepei etc.

Combaterea ecologică se realizează prin măsuri preventive şi tratamente, cum ar fi:

în cadrul asolamentului, cultura de ceapă, trebuie să revină după 3 ani şi se va trata preventiv solul cu decoct de coada calului pentru prevenirea atacului de putregai cenuşiu;

alternarioza se va combate prin respectarea asolamentului, recoltarea la momentul optim şi evitarea fertilizării cu bălegar;

nematozii pot fi combătuţi prin respectarea asolamentului iar pentru combaterea dăunătorului - musca cepei; cultura se asociază cu ridichi sau morcov.

Recoltarea se realizează de la sfârşitul lunii iulie până la jumătatea lunii august. Momentul optim al recoltării este atunci când frunzele s-au vestejit şi sunt culcate pe suprafaţa solului. După recoltare, ceapa se lasă câteva zile pe teren, în şiruri sau grămezi mici, pentru a se usca, apoi bulbii se adună se curăţă de frunze, se sortează şi se depozitează, în locuri uscate şi răcoroase.

Culturile semincere se înfiinţează pe terenuri alese cu grijă: bogate în substanţe nutritive, adăpostite de vânturi în timpul verii, dar nelipsite de curenţi uşori, care provoacă o bună aerisire. Distanţele de izolare sunt prezentate în fişierul „distanţe minime de izolare la culturile semincere de legume”.

Ca plante premergătoare se recomandă aceleaşi culturi ca şi în cazul producerii bulbilor.

Lucrările de pregătire a terenului în vederea plantării bulbilor plante-mamă, constau în: mobilizarea superficială a solului; nivelarea de exploatare; fertilizarea cu îngrăşăminte organice şi chimice (15-20 t/ha gunoi de grajd bine descompus, 350 kg/ha superfosfat şi 150 kg/ha sulfat de potasiu sau sare potasică); arătura adâncă de bază; mobilizarea solului după arat; modelarea terenului. Toate aceste lucrări trebuie efectuate cel mai târziu în luna octombrie, procedându-se ca şi la culturile producătoare

Sursa: Ruxandra Ciofu, Nistor Stan, Victor Popescu, Pelaghia Chilom, Silviu Apahidean, Arsenie Horgos, Viorel Berar, Fritz Laurer, Karl Fritz Laurer, Nicolae Atanasiu, 2003, Tratat de legumicultura, Editura Ceres

Sursa foto: Pixabay