„A ierta este ușor, a uita este greu!”
Da, complet adevărat... poți ierta aproape orice chiar dacă nu uiți niciodată. Însă, eu cred că de fapt acest iertat este ca o imitație a iertării divine pentru că firea omului atât de categorică în a repeta păcatul, veșnicul păcat, se joacă de-a iertatul, cred...; unii doar pentru că se cred aproape de Dumnezeu, aceia spun, dacă Dumnezeu ne iartă pe noi păcătoșii, noi de ce n-am ierta, alții pentru că în a face exercițiul iertării cred că se află, de fapt, esența gestului iertării.
10 Iunie 2014, 06:57
Dar, dacă nu uiți, este ca și cum o iei de fiecare dată de la capăt, zicând în sinea ta, viclean, ca omul, de, iert dar nu uit... și faci pe generosul, dă bine și la CV, ca să glumesc un pic! Ne simțim bine pe post de Dumnezeu atunci când avem ce să iertăm și ne jucăm cu victima cea vrednică de iertarea noastră.
Pisica se joacă așa cu șoarecele... îi dă drumul, îl iartă, și-aduce aminte că-i pisică îl apucă iar și tot așa până îl omoară cu vina de a fi ceea ce își permite să fie, șoarecele nostru, să fie șoarece, dacă mă înțelegeți!
Am întâlnit oameni celebrii care spun, iert dar nu uit; eu pe aceștia aș vrea să nu-i iert și nici să-i uit dar, și mie, pentru că om sunt, nu, îmi place exercițiul iertării iar uitarea adevărată doar că aparține celor care iartă cu adevărat și vreau ca să o trăiesc... complet, altfel de ce toată această dispută, doar de dragul cuvintelor?
A ierta, devine, deci, mai ușor, pe măsură ce înțelegi valoarea iertării... îți face bine și ție și persoanei căreia îi ierți răul și este posibil ca să și vrei să uiți chiar dacă pare imposibil!
Autor: Vasilica Ghiță Ene
