„Să nu dea Dumnezeu omului cât poate răbda acesta”
Un proverb ieșit din suferința pe care omul o îndură trăind și pe care, zi de zi, o trece cu greu dar o trece, chiar și atunci când i se pare că... nu se va mai descurca! A devenit un obicei al omului încercat la greu să constate... "ehei, nu știu dacă am să mai pot să depășesc tot ce mi s-a întâmplat"!
30 Octombrie 2014, 22:00
"Am să mor, n-am cum să mai trăiesc", gândim și, totuși, nu se întâmplă asta decât în cazuri rare și, îndeobște, zicem despre cei care nu supraviețuiesc unui moment greu... săracu, nu mai era el, sau, despre cei care aleg să dispară din propria voință, șoptim în barbă, bietul de el, s-a îndepărtat de Dumnezeu!
Oricum am da-o, omul poate să facă față multor probleme, de viață și de moarte la finalul cărora să conchidă că poate duce, mult și bine, tot ceea ce viața îi dăruiește chiar dacă nu va înțelege, ceea ce nu este de înțeles, ca o pierdere ireparabilă, de pildă, și nefirească! Într-o zi se pomenește zâmbind cunoscuților, necunoscuților cărora le transmite, în felul acesta, puterea lui; în ochii lui se vor regăsi, dacă vă uitați, multă lumină menită să-i lumineze pe cei îngenucheați de soartă, cocoșați de griji și cărora le redă speranța. Atunci vom rosti cu deplină înțelegere, "...să nu dea Domnul Dumnezeul nostru omului cât poate duce acesta"!
Autor: Vasilica Ghiță Ene
