„Sunt om cu tine, ești om cu mine”
Iată un proverb izbucnit dintr-o trăire adevărată; cei care l-au gândit, măcar odată, s-au confruntat, în mod sigur, cu lipsa de omenie a celor ce au beneficiat de omenie din partea altora. Se știe că oamenii sunt cele mai nerecunoscătoare ființe de pe pământ, cele care uită binele făcut după ce "se ajung" cum se zice și, cum "devin împărați", ca să dau într-un alt proverb, interpretat, evident, întâi pe cei ce i-au ajutat îi spânzură sau îi uită, după caz!
19 Octombrie 2014, 21:00
Și, cum se întrepătrund vorbele cu miez, ajungem și la proverbul cel mai des întâlnit, asta înseamnă că este adevărat, dar ce proverb nu are sămânța adevărului în el, ... "A uitat de unde au plecat"!
A fi om cu cel ce a fost om cu tine ține de minima condiție umană, dacă nici asta nu se mai respectă, ce ne mai rămâne nouă, oamenilor, să facem? Poate doar să luăm atitudine și să-i ajutăm încă odată pe neoameni dar... amintindu-le că greșesc, după care să-i lăsăm în plata sau în grija Domnului!
Să nu vă așteptați, însă că, odată cu mersul adânc al vieții noastre prin civilizație, va dispărea proverbul, nicio șansă, el doar se va perfecționa și va fi folosit pe scară largă în toate fazele în care oamenii de lângă noi vor dori să ne depășească, cum este normal, fără să se mai uite în urmă, cum este anormal!
La urma urmei "Fi om cu mine, cum am fost eu cu tine", poate fi doar o vorbă pe care cei ce o simt cu adevărat nici n-o rostesc pentru a nu părea că vor ceva în schimb la tot ceea ce fac pentru ceilalți!
Autor: Vasilica Ghiță Ene
