„Tăcerea e ca mierea"
Da, sigur că da, este ca mierea, tăcerea, atunci când ea este soluția salvatoare pentru a ieși dintr-o greșeală impardonabilă pe care am făcut-o și pe care vrem s-o reparăm. După ce facem de-alea nefăcute, tot noi să fim tari în gură?! Plecăm capul, sau ne uităm cu curaj în ochii celui sau celor pe care i-am jignit... în tăcere, însă, fără a ne forța norocul care a dat peste noi, că în loc de pedeapsă primim o muștruluială, doar.
27 Ianuarie 2015, 08:59
Era dureros, știu, când părinții ne certau pentru greșelile noastre; am fi preferat, spunem, câteodată, sau, mai mereu, mai bine, o bătăiță, dar iubirea de părinte, nu-i așa, este mare și putem scăpa ieftin dacă reușim să ne ținem gura, mai ales pentru că..."cine nu muncește nu greșește".
În cazul oamenilor mari este un pic altfel; foarte puțini vor ști să tacă, când trebuie și când nu trebuie...; ei, pentru că sunt mari, cred că dețin adevărul absolut și, în numele acestuia, au păreri și când e cazul dar mai ales când se impune tăcerea. Sunt persoane care irită doar pentru că vorbesc necontrolat; ce mai idei, ce mai soluții, toate vin de la vorbărețul nostru care are toate rezolvările!
Să te ferească Sfântul; tăceți, este sfatul meu, aplicați vorba, "zii ca ei și fă ca tine"! Câte conflicte nu se pot stăpânii dacă cei care le întrețin ar ști când să tacă în așa fel încât problema să treacă ca mierea pe gât...dar, nu, de ce să nu ne supere niște cuvinte grele dar rostite gratuit; în politică, de pildă, la coada din magazin de care nu ținem cont trecând peste toți și toate, în relațiile familiale unde conduce nu cel mai bun ci cel mai tare în gură, ș.a.m.d.
"Tăcerea e ca mierea", este clar, dar nu când face din tine un prea supus pe care toată lumea îl calcă-n picioare, nu mai este cazul să tăceți, vorbiți scurt, răspicat și fără ascunzișuri; metoda vă va scăpa de avalanșa de cuvinte goale folosite din belșug de cei ce nu tac niciodată!
Autor: Vasilica Ghiță Ene
