Hans Otto Roth, sasul care i-a reproşat personal lui Hitler politica antievreiască

La fel ca şi în cazul lui Iuliu Maniu, care s-a stins în închisoarea de la Sighet în 1953, nici Hans Otto Roth nu are un mormânt, după ce a murit în închisoarea comunistă de la Ghencea, în 1953, la scurt timp după marele om politic român.
'În perioada interbelică, liderul de necontestat al saşilor din Transilvania a fost sighişoreanul Hans Otto Roth. De mai multe ori a fost deputat în Parlamentul României şi (...) a luptat pentru păstrarea drepturilor şi a identităţii saşilor transilvăneni. În România Mare a fost o persoană care a aderat la principiile democratice şi în anii '30 s-au opus creşterii ideilor de extremă dreaptă, ideilor naziste. Cu această ocazie s-a şi retras din viaţa politică, însă după 1945, la fel ca şi ceilalţi lideri politici din România interbelică, va suferi şi va ajunge închis. A ajuns deţinut politic în temniţele comuniste. Va muri în anul 1953 în lagărul de la Ghencea, la Bucureşti. După mărturia lui Corneliu Coposu, se pare că a murit chiar în braţele lui Corneliu Coposu. La fel ca marele Iuliu Maniu, nici astăzi nu i s-au putut recupera osemintele. Se ştie doar că este îngropat în zona lagărului de la Ghencea, dar nu i s-au găsit osemintele. Nici astăzi nu avem un mormânt', a declarat, pentru AGERPRES, directorul Muzeului de Istorie din Sighişoara, Nicolae Teşculă.
Hans Otto Roth a fost un jurist eminent, născut la Sighişoara în 29 aprilie 1890, care şi-a desăvârşit studiile la Viena, Berlin, Zurich şi Budapesta, iar între anii 1932-1934 a fost preşedinte al Uniunii Grupurilor Etnice Germane din Europa.
Cunoscând foarte bine situaţia minorităţilor de pe continent, relatează Teşculă, Hans Otto Roth, în calitate de preşedinte al Uniunii Grupurilor Etnice Germane din Europa i-a solicitat o audienţă lui Adolf Hitler, ocazie cu care a protestat în faţa Führer-ului împotriva politicii antievreieşti.
El l-a avertizat pe Hitler că ceea ce se întâmpla în Germania cu populaţia evreiască va influenţa situaţia minorităţilor germane în toată Europa. Nici în cadrul politicienilor naţionalişti-socialişti saşi Roth nu a fost foarte iubit, aceştia excluzându-l din Grupul Etnic German, pe motiv că ar fi 'duşman'.

Hans Otto Roth a fost ales de zece ori deputat în Parlamentul României în perioada interbelică, motiv pentru care, conform prevederilor Constituţiei din 1923, a devenit senator de drept în anul 1938.
'După schimbarea alianţei de către România, din 23 august 1944, Roth a încercat să preia conducerea politică a germanilor din România şi să atenueze consecinţele grave ale epocii naziste, dar în anii următori a fost marginalizat de regimul comunist, murind în 1 aprilie 1953, la Ghencea', a spus Teşculă.
Hans Otto Roth s-a remarcat politic în anul 1918, când, în calitate de secretar al Comitetului Central Săsesc a susţinut aderarea saşilor la unirea Transilvaniei cu România, făcând parte din delegaţia săsească care a predat Guvernului român şi regelui Ferdinand I hotărârea adunării reprezentanţilor saşi de la Mediaş. Prin hotărârea de la Mediaş, din 8 ianuarie 1919, Comitetul Central Săsesc a proclamat unirea poporului sas din Transilvania cu Regatul României.
Potrivit lui Nicolae Teşculă, în 1940, Roth a refuzat de două ori portofolii de ministru, odată în Guvernul Ion Gigurtu, a doua oară pe vremea lui Ion Antonescu.
În anii '40, Roth a îndemnat deseori saşii şi şvabii să aibă un comportament loial faţă de statul român şi a condamnat în repetate rânduri nazismul, dar nu a putut preîntâmpina deportările din rândul acestor comunităţi în URSS.
'Dr. Hans Otto Roth, care a fost, printre altele, preşedinte al grupului parlamentar Partidul German la Bucureşti, a fost unul dintre ultimii reprezentanţi care au militat pentru poziţii bazate pe autodeterminare în spiritul vechii Naţiuni Săseşti. Din acest motiv, naţional-socialiştii germani din România l-au exclus din Grupul Etnic German şi l-au considerat duşman. După schimbarea de alianţă a României din 23 august 1944, acesta a încercat să preia conducerea politică a germanilor din România şi să atenueze cele mai grave consecinţe ale epocii naziste. Însă, pe parcursul următorilor ani, Roth a fost marginalizat de regimul comunist şi s-a stins în temniţele acestuia în 1953', se menţiona pe unul dintre panourile din expoziţia 'Andreanum 800 de ani - lege şi constituţie la saşii transilvăneni', prezentată recent, la Sighişoara, de către Departamentul pentru Relaţii Interetnice.

AGERPRES