Gusturi autentice din inima țării: Mămăliga 'tocșită' și prăjitura din mălai de la Sânpetru de Câmpie
În pitorescul său colț de poveste, Sânpetru de Câmpie își deschide larg porțile către o experiență culinară autentică și inconfundabilă. Cu o moștenire culinară ce își are rădăcinile în vechile tradiții românești, această pitorească localitate di Mureș încântă papilele gustative ale vizitatorilor săi.
30 Aprilie 2024, 11:01
Mămăliga cu 'lapce fiert', mămăliga cu brânză şi papă, mămăliga 'tocşită' şi, ca desert, prăjitura de mălai făceau parte, în trecutul nu foarte îndepărtat, din alimentaţia de bază a localnicilor din comuna Sânpetru de Câmpie, situată în Câmpia Transilvaniei, la circa 40 de kilometri de Târgu Mureş, informeaza Agerpres.
'Alimentaţia sânpetrenilor era formată din mese cu mai puţine grăsimi şi cu mult mai sănătoase decât cele din zilele noastre. Dimineaţa: mămăligă cu 'lapce fiert', mămăligă cu brânză şi papă. Mămăliga 'tocşită' se prepară astfel: într-o cratiţă, unde se punea puţin ulei, se punea un strat de mămăligă, apoi un strat de brânză, în total 3-4 straturi, se lasă la foc moale, până ce brânza începea să se topească. În unele zone, mămăliga 'tocşită' se mai numeşte 'topcit' sau 'pătură'. La amiază se servea o 'zamă', adică o ciorbă cu sau fără carne, iar seara mămăligă 'cu ce dă Dumnezeu'. Pe timp de iarnă, când zilele erau mai scurte, se serveau, de obicei, două mese: prima la orele 9,00 - 10,00, iar a doua la orele 16,00 - 17,00. În zilele de miercuri şi vineri şi uneori şi în posturile mari se postea de la mic la mare. Se găteau mâncăruri fără carne: baraboi în laboş (cartofi la tigaie - n.r.), borş de baraboi 'în pielea lui', borş de fasole, cureci pârgălit (varză călită - n.r.), tocană de ceapă, compot de prune uscate sau de corobeţe (fructe tăiate felii şi puse la uscat - n.r.). Pe timpul iernii se mai consuma păsat cu 'lapce' sau cu brânză', a declarat pentru Agerpres, profesorul Mihai Teodor Naşca, un pasionat culegător de folclor din zonă.
Vestea bună, ne spune profesorul, este că mulţi localnici încep să se reîntoarcă la vechile tradiţii culinare, în special în posturile de peste an, întrucât există foarte multe reţete care pot fi adaptate.
Pâinea se prepara din făină de la 'pceatră', adică din făină neagră, iar pentru o familie numeroasă, femeia făcea de două ori pe săptămână în cuptor.
Printre mâncărurile specifice zonei, în perioada verii, când majoritatea locuitorilor erau angrenaţi în munca de la câmp, mâncarea de bază era 'zama', denumirea populară pentru ciorbe şi supe.
Pentru desert, oamenii locului preferau prăjitura de mălai, care se face şi astăzi, atât varianta de post, cât şi cea de dulce.
Prăjitura din făină de porumb, specifică zonei Transilvaniei, poate fi preparată atât pentru zilele de post, cât şi pentru perioadele când se mănâncă 'de dulce', fiind mereu un desert delicios şi aspectuos.
Pentru varianta de post a prăjiturii se renunţă la ouă şi smântână sau brânză şi se poate introduce margarina.
