De ce mai întâi cărţi de poveşti şi apoi desene animate
A fost odată un copil căruia mama i-a citit atât de multe poveşti încât el a învăţat să iubească lumea minunată a cărţilor, de care nu s-a despărţit niciodată. Din păcate, astăzi, aceasta rămâne doar o poveste. Pentru că mulţi părinţi nu mai au timp să citească poveşti.
21 Iulie 2015, 03:56
Copiii sunt crescuţi în ritmul alert cu care sunt obişnuiţi adulţii. Nou-născuţii sunt lăsaţi în cameră cu radioul sau televizorul pornit, părinţii lor crezând că astfel îi obişnuiesc cu sunetele. Total greşit. Sunt sunete reci, necunoscute, obositoare pentru micuţi.
Nimic nu se compară cu vocea caldă a mamei. Apoi, pe măsură ce cresc, copiii sunt uitaţi în faţa televizorului sau calculatorului. Rezultatele nu vor întârzia să apară: copiii îşi formează o imagine falsă asupra lumii, învaţă mai greu să vorbească, să relaţioneze cu cei din jur, au dificultăţi de adaptare, dezvoltă tulburări de atenţie şi uneori chiar de comportament.
Fereşte-ţi copilul de aceste probleme! Află cum de la psihologul Oana-Maria Udrea de la Ambulatoriul Spitalului pentru Copii "Grigore Alexandrescu”. Ajută-ţi copilul să descopere şi să cunoască lumea prin cuvintele tale, prin culorile jucăriilor şi cărţilor, prin gusturi şi mirosuri naturale, prin iubirea ta.
Aşadar, vorbeşte-i, permite-i să-ţi audă vocea cât mai des posibil, să o recunoască, jucaţi-vă împreună, dăruieşte-i momente de bucurie şi de iubire.
Când bebeluşul împlineşte 3-4 luni, poţi încerca să-i faci cunoştinţă cu lumea cărţilor. Aşază-l comod pe o pernă şi răsfoiţi împreună o cărticică viu colorată, cu animale, copii, jucării. Lasă-l şi pe bebe să atingă paginile, chiar dacă le mototoleşte sau le rupe.
În felul acesta învaţă, se familiarizează cu cartea, îşi va putea exterioriza supărarea, veselia, plăcerea. Deocamdată, te vei limita la explicaţii scurte şi descrieri simple ale imaginilor, rostind clar cuvintele şi cu răbdare.
După vârsta de un an puteţi încerca dialogul pe baza imaginilor. "Cum face pisica? Unde e căţelul? Cum face oaia?” Între un an şi doi ani, astfel de momente, când pruncul tău se va aşeza la tine în braţe cu cărticica în mână, vor fi o mare bucurie pentru amândoi.
Cu voie bună şi răbdare pentru micile întreruperi, când atenţia micuţului e îndreptată spre altceva, îi dezvolţi limbajul şi plăcerea de a comunica.
