Provocările copilului cu ADHD și ale familiei acestuia

Pe scurt, te fac să îți pierzi răbdarea și chiar te scot din minți. Sună familiar?

Parintii se ingrijoreaza adesea, gandindu-se ca micutul lor are ADHD (“Attention Deficit and Hyperactivity Disorder”).

In multe cazuri este vorba de un temperament vulcanic si de deficiente de educatie si disciplina si nu de o problema cu substrat neurologic, cum este ADHD-ul.

In plus, stilul de viata modern, care ofera oportunitati reduse de miscare in aer liber si activitati practice, nu ii lasa pe copii sa isi consume intr-un mod adecvat energia.

Statul in casa cu ochii in televizor sau tableta si statul in banca la scoala si afterschool, ore in sir de dimineata pana seara, ii fac pe micuti sa se transforme in adevarate “bombe cu ceas”.

Din copii veseli, sanatosi si energici devin “copii-problema”, cu toate consecintele de rigoare asupra vietii scolare si a familiei.

Exista insa situatii in care vorbim, totusi, despre ADHD, o tulburare foarte serioasa si cu consecinte majore asupra capacitatii copilului de a invata, socializa si a se conforma normelor de grup.

Ca orice tulburare, are grade variate de gravitate, de la foarte usor la sever, si necesita atat tratament medical cat si terapie comportamentala psihologica pentru a fi tinuta sub control.

Copilul cu ADHD. Cum se manifesta ADHD-ul?

Este important de stiut ca exista doua tipuri de ADHD: unul in care nota predominanta a comportamentului este data de hiperactivitate si impulsivitate (mai frecvent la baieti) si altul in care predomina dificultatea de concentrare a atentiei (mai frecvent la fete).

De multe ori, copilul prezinta toate cele trei componente ale acestei tulburari: hiperactivitate, impulsivitate, neatentie.

Copiii hiperactivi sunt in mod frecvent nelinistiti si par a avea un comportament haotic, fara legatura cu ce se intampla in acel moment sau cu comportamentul celorlalti.

Au probleme sa stea pe un scaun mai mult timp si isi misca in permanenta mainile, picioarele sau tot corpul.

Frecvent, ii deranjeaza pe cei jur in activitatile lor si ii intrerup atunci cand vorbesc. Aparent, nimic nu este mai important decat ceea ce gandesc sau vor ei in acel moment, si sunt total lipsiti de rabdare in a primi ceea ce isi doresc.

Orice amanare a satisfacerii nevoilor lor sau a unei recompense este de nesuportat. Mai mult, par ca nu asculta ce li se spune sau li se cere, acest comportament fiind interpretat de ceilalti ca lipsa de respect.

Spre deosebire de cei hiperactivi, care “sar in ochi”, copiii cu deficit de atentie predominant trec neobservati pana la scoala.

Chiar si in primele clase, pentru ca nu deranjeaza pe nimeni.

Ei sunt, in general, linistiti, imprastiati, uituci si visatori, isi pierd lucrurile si nu isi duc activitatile pana la capat. Gresesc la lucruri marunte si nu observa detaliile.

Cand li se vorbeste sau sunt implicati in diverse activitati, sar de la una la alta si uita adesea de unde au inceput si ce aveau de facut.

Citeste continuarea pe SFATULPARINTILOR. RO.