JURNALUL.RO - Cum a murit ferma mincinoasă a lui Ceaușescu
Pe brațul Chilia, imediat ce uscatul țării urmează să se sfârșească în mare, e un câmp nesfârșit, prăfuit și pustiu. Undeva, în mijlocul lui, răsar, deodată, construcții albe și portocalii, zăcând acolo cu pereții sparți, cu acoperișurile furate, cu copaci cu trunchiuri groase cât un stâlp de iluminat, crescuți printre crăpăturile din podele.
29 Iulie 2015, 03:29
Din multe din clădiri mai sunt doar scheletele din beton, rămase de parcă ar fi niște hoituri cu oasele descărnate, așezate cu burta în sus, spre soarele Dobrogei. Sunt ruinele IAS Chilia Veche, una dintre cele mincinoase întreprinderi agricole de stat, supravegheată îndeaproape de dictatorul Nicolae Ceaușescu.
Comuniștii au vrut să sece Delta degeaba
Dacă am da timpul înapoi și ne-am duce în anul 1989, am găsi în această pustietate agitație mare. Sute de tractoare ridicând brazdele cât era ziua de mare, zeci de mii de oi alergând de-a lungul digului Dunării, mii de porci și de vaci hrănite în ferme ridicate din cărămidă de cea mai bună calitate.
Printre toate astea se foiau de colo colo sute de oameni, fiecare cu sarcina lui, de la șefii de partid sau de la șefii de fermă. Printre aceștia se număra și tânărul inginer stagiar Florică Ică Calotă, astăzi ajuns parlamentar PNL în Comisia pentru Agricultură din Camera Deputaților.
„La Chilia Veche era un conglomerat foarte mare format din mai multe ferme: erau vreo cinci ferme vegetale de cultura plantelor, erau două ferme de zootehnie și vreo patru ferme piscicole cu propriile bazine, dar avea și o fermă piscicolă care pescuia prin ghiolurile de prin împrejur”, își amintește Calotă.
Investițiile uriașe de acolo aveau mai mult o miză politică decât una agricolă. Ceaușescu credea cu înfocare în unul dintre cele mai distructive proiecte Planul conceput în ședințele de partid de la București se numea oarecum caraghios „Redarea terenului agriculturii”, de parcă înainte de a fi Delta, în cuaternar, făcea cineva agricultură acolo.
Ideea nu era nouă, dar fusese combătută intens la începutul secolului XX de savantul român Grigore Antipa, care avea să prevadă un dezastru ecologic inutil: „Secarea Deltei Dunărei, apărarea ei cu diguri contra inundațiunilor și transformarea bălților ei în terenuri agricole este o adevărată utopie”.
Dar comuniștii au zis că știu ei mai bine și s-au apucat de treabă. Au desecat sute de hectare și au construit ferme cu duiumul. Pe una dintre ele, cea de porci, aveau să o boteze, ironic, Ferma Antipa. Numai că timpul avea să îi dea dreptate savantului.
Terenurile furate Deltei s-au dovedit a fi departe de cele mănoase visate de naivi. „Era un teren extreme de greu pentru agricultură. Țin minte că se planta grâu și, pe unele porțiuni, în loc de grâu apărea stuf!”, spune Calotă. Totuși, eșecul era bine ascuns de responsabilii Întreprinderii Agricole, iar la București ajungeau cifre incredibile care anunțau recorduri după recorduri.
La porumb, își aduc aminte localnicii, se anunțau recolte de 25 de tone la hectar, în condițiile în care producția medie în țară era în jur de 5 tone. „Știți cum era pe timpul acela cu raportările... Pe timpul lui Ceaușescu, toți șefii de IAS se întreceau care să dea raportările cu producțiile cele mai mari.
Probabil una din modalitățile de trucare a cifrelor era că producțiile culese de pe suprafețe mai mari se raportau ca fiind recoltate pe o suprafață mult mai mică. De exemplu, raportau că au recoltat cantitatea « x » de porumb de pe o mie de hectare, dar în realitate o strângeau de pe 1.200 de hectare”, povestește Florică Ică Calotă.
Sursa FOTO: jurnalul.ro
