San Marino, cea mai veche republică din lume. Un tărâm al libertăţii, un paradis cu ierni blânde şi veri însorite
Vineri, 1 aprilie, cea mai veche republică din lume, micul stat San Marino, şi-a schimbat regenţa, cu rol de şef al statului, în cadrul unei ceremonii care are loc, de secole, un protocol strict, întotdeauna la ora 9:45, în centrul Oraşului Vechi al statului.
04 Aprilie 2016, 08:22
San Marino este condus de doi căpitani regenţi, cu mandate de şase luni, care sunt instalaţi în funcţie la datele de 1 aprilie şi 1 octombrie. Ei sunt aleşi de către Consiliul Mare şi General (Parlamentul), un organism care este ales pentru o perioadă de cinci ani.
Evenimentul ne prilejuieşte o incursiune în istoria micului stat european, însoţită de amănunte interesante pentru cei care doresc să viziteze acest colţ minunat de lume.
San Marino este considerată cea mai veche republică din lume, fiind fondată la 3 septembrie în anul 301, atunci când Sfântul Marino, originar din Dalmaţia, s-a stabilit, împreună cu o mică comunitate creştină, pe Muntele Titano.
Despre momentul înfiinţării statului, circulă o legendă interesantă: se spune că la începutul secolului al IV-lea, Marino, un tăietor de pietre venit să lucreze la construcţia portului Rimini, s-a refugiat pe Muntele Titano, fiind prigonit pentru credinţa sa creştină.
Cu timpul, pe munte s-a format o comunitate din ce în ce mai numeroasă, care a întemeiat statul San Marino, şi, de-a lungul secolelor, acesta şi-a păstrat, neîntrerupt, independenţa.
În anul 1000, la conducerea statului a ajuns o organizaţie numită „Arengo”, o adunare a capilor de familie, având atribuţii legislative, executive şi judecătoreşti.
După anul 1200 au fost înfiinţate noi instituţii politice, cum sunt Consiliul celor LX, sau Consiliul celor XII, iar în anul 1243 a fost introdusă funcţia de şefi ai statului – Căpitanii Regenţi, cu puteri executive şi judecătoreşti.
În anul 1263 au fost adoptate primele legi, în anul 1291, Statul Papal a recunoscut Republica San Marino, care şi-a alipit ulterior noi teritorii, pentru ca după anul 1400 să fie creat Consiliul Mare şi General, care îndeplineşte funcţia legislativă a ţării, echivalent Parlamentului din ţara noastră, preluând aceste atribuţii de la vechiul „Arengo”, un organism care şi-a încetat existenţa, de facto, în anul 1571.
Prima Constituţie scrisă a statului San Marino a fost adoptată la 8 octombrie 1600, „Leges Statutae Republicae Sancti Marini” fiind o serie de şase cărţi scrise în limba latină care dictează şi în prezent sistemul politic al ţării, printre alte aspecte ale funcţionării statale.
A urmat semnarea unui Acord de protecţie cu Statul Papal, în anul 1797 Republica San Marino este recunoscută de Franţa lui Napoleon, iar recunoaşterea europeană a venit mai târziu, în anul 1815, după Congresul de la Viena şi reglementarea „Sfintei Alianţe”.
În 22 martie 1862, San Marino încheie un „Tratat de prietenie” cu Italia, care aducea reglementări clare privind independenţa statului San Marino, buna vecinătate şi relaţiile economice.
Din anul 1865 a fost revăzut Codul penal al ţării, care aducea, ca noutate majoră, eliminarea pedepsei cu moartea, apoi au urmat decenii în care mulţi cetăţeni din San Marino a căutat locuri mai bune de trai, îndreptându-se către SUA, Elveţia sau Franţa.
