Borș de cocoș

Dimineaţa, la răsărit, "cu roua-n picioare" (vorba căntecului), după ce ţi-ai pregătit un ceai şi un mic dejun frugal, iţi poţi face pe-ndelete planuri, căt timp speli ceştile in apa unui răuleţ (subţiat de seceta prelungită a anului acesta, de mai că poţi să-l treci cu piciorul).

Oricare drum e bun, dacă-ai ales să te-ntorci peste noapte in locul de unde-ai plecat, adică "in ograda" Mărioarei Gheorghiu, din Durău, care-o să-ți gătească un Borș de cocoș...

Borşul se face folosind un cocoş intreg. Este de preferat să fie un cocoş mai bătrăn, de doi-trei ani, crescut in curte, şi care se lasă la fiert căteva ore. De asemenea, se pregătesc din timp tăiţei de casă, din ou şi făină, care se lasă căteva ore să se usuce (să fie insă foarte uscaţi). Mai este apoi nevoie de două cepe, o ţelină mică, două rădăcini de pătrunjel, doi morcovi, căteva boabe de piper, mărar, leuştean şi pătrunjel tăiat mărunt, sare şi un litru de borş acru, de putină.

Cocoşul se curăţă, se porţionează şi se pune din timp la fiert, cu multă apă rece (dacă mai este nevoie să se adauge apă, pe parcurs, e de preferat să se pună atunci apă caldă, fiartă separat). Se adună spuma, de căte ori este nevoie. După ce a fiert cocoşul bine, se scot bucăţile de carne, se pun deoparte, şi in zeama respectivă se adaugă legumele, tăiate in patru sau doar crestate, ca să fiarbă şi să se pătrundă. Se scot legumele, se strecoară supa şi in ea se pun de data aceasta la fiert tăiţeii.

Cănd au fiert şi ei, se potriveşte gustul de sare, se adaugă boabele de piper şi se acreşte cu borşul care a fiert separat, impreună cu leuşteanul. Tot atunci se adaugă şi restul de verdeţuri tocate mărunt (păstrăndu-se căteva linguri de verdeaţă pentru momentul servirii). Carnea se poate pune inapoi in borş sau se poate pune direct in farfurie, cu sau fără legumele fierte, adăugăndu-se pentru fiecare porţie două-trei polonice de borş cu tăiţei şi presărăndu-se verdeaţă tocată.