De Ziua Culturii Naţionale a fost lansat documentarul "Eminescu şi Cernăuţii"
La 173 de ani de la naşterea Luceafărului poeziei româneşti, de Ziua Culturii Naţionale a fost lansat documentarul "Eminescu şi Cernăuţii".
14 Ianuarie 2023, 20:51
Filmul prezintă povestea plecării din Ipoteşti la şcoală a copilului Mihai, la vârsta de 7 ani, împreună cu tatăl său, Gheorghe Eminovici, până la ultima vizită pe care a făcut-o la Cernăuţi, înaintea Crăciunului din 1885. Realizatorii au filmat în toate locaţiile în care a învăţat poetul nostru naţional, în care a stat cu chirie, inclusiv casa lui Aron Pumnul, dar şi pe toloaca unde bătea mingea cu colegii de şcoală. Documentarul "Eminescu şi Cernăuţii" a fost realizat cu fonduri exclusiv private, sub semnul alarmelor şi războiului din Ucraina, pe baza scenariului scris de profesorii Ionel Novac şi Vasile Bâcu, în regia lui Mihai Petre Grosu. Sunt prezentate şi documente necunoscute până acum publicului larg, ale autorităţilor habsburgice şi sovietice despre poet.
Mihai Petre Grosu: „E un vis care practic e îndeplinit. Până la urmă n-am ştiut în ce mă bag exact, dar n-au fost greutăţi, au fost nişte obstacole /peste/ care am trecut. În acest film e istoria unui neam din Cernăuţi. Nu-i istoria lui Mihai Eminescu, dar e istoria a ceea ce ne vorbesc, ce ne gândesc, ce ne iubesc, cine simte româneşte. A fi român e mare cinste de la Dumnezeu. Eminescu cu fapta lui ne-a învăţat să simţim, să simţim ceea ce vedem, lucrurile care nu-ţi vin deodată în ochi trebuie să le însuşeşti, să le înţelegi şi atunci rămân, şi rămân şi se transferă la generaţiile următoare.”
Care ar fi lucrul cel mai important pe care dumneavoastră l-aţi da mai departe generaţiilor care vin? Din tot ce aţi învăţat de la Eminescu.
Mihai Petre Grosu: „Să iubeşti, indiferent dacă dragostea e bilaterală sau nu. Cu iubire treci tot.”
Mai e loc de iubire în vreme de război?
Mihai Petre Grosu: „Da, trebuie să-l iubeşti şi pe duşmanul tău. Exemplul lui Eminescu ne arată. Eminescu şi-a iubit duşmanii şi i-a iubit pe aceia care vorbeau rău de dânsul şi a mers înainte. Cu câţi oameni a conversat, câţi colegi a avut, fiecare a lăsat ceva în urma lui şi la fiecare el ceva i-a transmis, dar nu numai vorbim de Ştefanel, nu vorbim de Aron Pumnul, de personalităţi mari pe care le ştiu. Dar câţi au rămas în urmă. Dacă e să vorbim de ziua aceasta, am auzit o frază, foarte mult mi-a plăcut: ce ar face Eminescu fără Cernauţi? Nimic. Dar ce ar face România fără Eminescu? Asta e...”
Abia aştept să văd filmul dumneavoastră. Care o să fie parcursul lui? Unde îl pot vedea cei care ne aud?
Mihai Petre Grosu: „E un film documentar publicistic. Sunt multe fragmente, sunt multe poze din arhivă folosite, mai mult de jumătate cadre filmate, scene puse cu actori, cu dialoguri.”
Aici voiam să ajung, pentru că am văzut trailerul acestui film şi l-am văzut pe Vasile Răuţi în rolul cred că al tatălui lui Eminescu, nu? Şi lângă noi îl avem pe tânărul Eminescu. Cum aţi găsit distribuţia asta?
Mihai Petre Grosu: „Eminescu îl film îl avem doi, până la 10 ani şi după 11 ani, aşa, la şcoala primară, dar la Obergymnasium acuma e al doilea Eminescu.”
Cum aţi găsit distribuţia asta?
Mihai Petre Grosu: „Eu am vrut în filmul acesta să fie practic toţi actorii să fie bucovineni, să fie băştinaşi de aici. S-au descurcat bine. Dacă pe viitor mai fac aşa ceva un proiect, va mai fi un casting, va mai fi poate nişte lectură, poate nişte studii, că totuşi e foarte greu, se simte accentul, se simte mentalitatea, se simte viteza de a vorbi.”
Să ştiţi că mie mi se pare că asta face parte din farmecul acestui film.
Mihai Petre Grosu: „Dar totuşi sunt standarde. Pe urmă să vedem în acest film multe personalităţi din Cernăuţi. Vasile Rauţ ...”
El este profesor.
Mihai Petre Grosu: „Este directorul de la şcoala primară. Îl vedem pe Vasile Aboboţoaiei, profesor de istorie, director la Obergymnasium, o vedem pe profesoara de educaţie fizică la liceul românesc din Cernăuţi şi una din doamnele din Cernăuţi /.../ Ana Toderiş. Nararea e făcută de Ana Chibac, profesor la Universitatea din Cernăuţi, şi vedem mulţi copii. Mare stimă şi mare respect pentru ajutor domnul Nicolae Botnariuc că ne-a depus muzeu de la Oprişeni, ni l-a pus în dispoziţie.”
Cât aţi muncit?
Mihai Petre Grosu: Jumătate de an, zi de zi. Practic nu a fost zi ca să nu mă implic la film, să mă gândesc, să schimb, să organizez filmările, să organizez locaţiile. Câteodată a început la 6 dimineaţă să nu fie trafic în oraş.
RADOR