Femeie-chirurg ortoped – mai mult decât profesie: o vocație

Chirurgia ortopoedică nu este o specializare pentru mulți. „Îndreaptă-oase” – cum i se zicea celui mai cunoscut medic ortoped din orașul copilăriei – ar trebui să fie, mă gândeam, un bărbat masiv, înalt, cu mâini puternice. Dar după ce am întâlnit-o pe Georgiana Nedelea, medicul-subiect al acestui reportaj, mi-am dat seama că descrierea din mintea mea se potrivea mai degrabă unui „strâmbă-oase”.

La Spitalul Clinic de Ortopedie Traumatologie „Foișor” din București, au loc câteva intervenții chirurgicale pe zi. Medicii specialiști „repară” nu doar picioare și mâini, ci și afecțiuni ale întregului sistem osteo-articular. Însă dintre toți acești profesioniști ai sănătății, cei mai mulți dintre ei… bărbați, am ales să dialoghez azi cu o femeie. Una dintre puținele femei-chirurg – foarte puținele, în această specializare – din România. Georgiana Nedelea este medic specialist în ortopedie-traumatologie, doctor în medicină și chirurg.

Femeie-chirurg – 100 de ani din istoria medicinii românești

Pentru că ne aflăm în anul Centenarului Marii Uniri, îi amintesc că prima femeie-chirurg din România a operat în spitalele militare de pe frontul Războiului Reîntregirii Neamului. Era asistată, la operații, chiar de Regia Maria, care îmbrăcase haina de soră de caritate. Maria Trancu-Rainer terminase facultatea de medicină în secolul al XIX-lea (și prin asta trasând jaloanele unui pionierat) și a ales anume această specializare, care presupunea, în epocă (la fel ca și azi), să ai sânge rece, precizie în mișcări, rapiditate în decizii. La 100 de ani după Maria Trancu-Rainer, o întreb pe Georgiana Nedelea cum percepe ea, ca medic și ca femeie, această meserie care nu te aduce într-o zonă foarte elegantă a vieții…

„Într-adevăr, meseria nu este una obișnuită. Perioada studiilor, să zicem, perioada adolescenței, a primei tinereți e una foarte serioasă, necesită muncă multă dar mai ales dedicație. În momentul de față, lucrurile s-au schimbat. Chirurgia nu mai este un domeniu dedicat exclusiv bărbaților. Sunt multe femei-chirurg. Din punctul meu de vedere, chirurgia este cea mai spectaculoasă ramură a medicinii. Rezultatele pe care le obții în chirurgie sunt întotdeauna mai rapide, mai satisfăcătoare. Cred că este cea mai frumoasă și mai bună meserie care există în lume”. Reamintindu-ne epoca în care trupurile rănite ale soldaților erau „reparate” cu ferăstrăul, ține să puncteze că noul Mileniu a schimbat multe în chirurgie: „Lucrurile au evoluat. S-au găsit tratamente noi, medicamente noi și tehnici chirurgicale noi. De aceea, chirurgia este atât de spectaculoasă. Pentru că este foarte dinamică. În fiecare an, se inventează, se fac lucruri spectaculoase, pacienții se recuperează mai repde. Nu mai suntem la nivelul de fierăstrău dar, în continuare, sunt momente în care chirurgia este unica soluție. Tot așa cum sunt oameni care consideră că tăierea sau pusul pe masa de chirurgie și de operație este un lucru foarte grav, foarte periculos și foarte neplăcut… Și foarte bărbătesc. Există, însă, specialități în care veți întâlni mai multe femei-chirurg decât bărbați, gen oftalmologie, ORL, ginecologie. Specialități mai fine”.

„Mai feminine”, îi zic, cuprinzând cu privirea statura ei delicată, osatura aparent fragilă. Dar n-are ezitări, nici în privire, nici în glas, așa că nu-mi mai continui gândul despre oximoroanele (aparentele elemente antagonice) ale vieții.

Îmi prinde însă gândul și continuă să-mi vorbească: „Ortopedia rămâne, după mine, din păcate, o specialitate în general dedicată bărbaților. Este și o specialitate care necesită forță fizică deloc de neglijat. Deși, nu atât de mult în ultima perioadă, când tehnicile au evoluat, instrumentele de lucru, instrumentarul de operație au evoluat mult și se poate face chirurgie de înaltă performanță chiar în condițiile în care nu ai o forța fizică ieșită din comun. Chirurgia coloanei, în mod deosebit, este o specialitate ortopedică ce nu necesită, în momentul de față, forță fizică deosebită. Eu cred că vor fi și mai multe femei-chirurg de acum încolo, în ortopedie”.

Îi dau dreptate. Ținând cont de faptul că, iată, corpul omenesc are 152 de oase, unele de o finețe extraordinară, cred că, într-un fel, are un atu, ca femeie, pentru că nu este ușor să lucrezi și cu zonele acestea foarte fine, cum sunt vertebrele, pentru că, nu?… nu vorbim numai despre femur, bazin, etc… „Vorbim și despre zone delicate ca aspect, dar și ca funcție foarte importantă și la care recuperarea este foarte dificilă. Și atunci, intervenția chirurgicală trebuie să fie foarte atentă, foarte meticuloasă. În general, în astfel de cazuri, femeile au mai multă răbdare decât barbații. Sunt mai perseverente. Din punctul meu de vedere, cel puțin pentru chirurgia articulațiilor mici, cred că femeile vor avea, în viitor, mai mult succes și mai multă căutare decât bărbații. Este o muncă fizică migăloasă. Adunăm fiecare oscior și-l punem la loc, cât mai aproape de varianta lui anatomică”. Cu alte cuvinte, a fi femeie-chirurg ortoped, în România, e o profesie de viitor.

Convenim că n-o să descriem acum cum decurge o operație chirurgicală. Insistă să-mi spună că, înainte de „cuțit”, medicul-chirurg trebuie să se asigure că pacientul a epuizat toate celelalte metode de prevenție și tratament, inclusiv cele fizioterapeutice. Trecem în revistă câteva recomandări „de bun simț”, de urmat și de omul sănătos, și de cel bolnav, indiferent de vârstă și de ocupație. „Copilul trebuie să aibă o saltea normală, să nu fie moale, nu una dura, rigidă, anatomică etc. Scaunul trebuie să fie adaptat la înălțimea lui și la poziția corectă a luminii…nu are nevoie de adausuri speciale pentru scaunul de birou, în condițiile în care el își petrece adecvat timpul la birou. Dacă își petrece pe scaunul de calculator 10 ore, poate să aibă orice scaun de pe acest pământ, pentru că până la urmă tot va avea probleme cu coloana”, spune medicul Georgiana Nedelea.

Kinetoterapia – când și de ce?

„E recomandată...............

Citește mai departe despre prevenția și tratamentul bolilor sistemului osos