Contractul de întreținere, aspecte juridice
Prin contractul de întreţinere – de regulă – una dintre părţi (creditorul obligaţiei) înstrăinează un bun sau plăteşte o sumă de bani (capital), iar cealaltă parte (debitorul obligaţiei) se obligă să-i asigure (sau să asigure unui terţ) întreţinerea în natură (de regulă hrană, îmbrăcăminte, îngrijiri medicale etc.) pe timpul cât creditorul va trăi, iar după moartea acestuia să îl înmormânteze. În acest caz contractul de întreţinere se constituie cu titlu oneros.
Articol de Robina Cornaciu, 26 Februarie 2024, 12:31
“Prin excepţie, prin contractul de întreţinere debitorul obligaţiei se poate obliga să-i asigure întreţinere celeilalte părţi (creditorului obligaţiei) cu titlu gratuit.
Aşadar, în acest caz contractul de întreţinere se constituie cu titlu gratuit.
Clauza prin care creditorul întreţinerii se obligă la prestarea unor servicii este considerată nescrisă (ca atare nu produce niciun efect).
Având în vedere numărul mare al unor astfel de contracte încheiate la notarii publici, dar şi numărul litigiilor născute în legătură cu rezoluţiunea unor astfel de contracte de întreţinere, în acest articol prezentăm câteva aspecte ce pot prezenta interes referitor la contractul de întreţinere”, a declarat la Radio România Antena Satelor, avocat Bogdan Grabowski.
Ce trebuie să înţelegem prin faptul că obligaţia de întreţinere este indivizibilă?
Potrivit art. 2256 alin. 2 din Codul civil, în lipsa unei stipulaţii contrare, obligaţia de întreţinere este indivizibilă atât în privinţa creditorilor, cât şi în privinţa debitorilor.
“Dacă în contract există o pluralitate de părţi (mai mulţi creditori sau debitori), obligaţia de întreţinere este indivizibilă (activ şi pasiv).
În caz de pluralitate de creditori, dacă nu s-a convenit altfel, obligaţia de întreţinere trebuie executată integral faţă de toţi creditorii, întinderea şi valoarea prestaţiei fiind în funcţie de necesităţile şi durata vieţii tuturor creditorilor. În caz de pluralitate de debitori, în lipsa unei stipulaţii contrare, fiecare dintre ei poate fi obligat să execute obligaţia de întreţinere, în schimb şi prestarea întreţinerii de către oricare dintre ei este liberatorie pentru toţi debitorii.
Astfel, neexecutarea faţă de unul dintre creditori poate determina rezoluţiunea întregului contract. Tot astfel, dacă întreţinerea este asigurată de un debitor, creditorul nu poate cere rezoluţiunea contractului în privinţa celorlalţi debitori”, a mai precizat Bogdan Grabowski.
