Povestea satului Bârla din Bistriţa Năsăud

E situat la 47°00'45.8" latitudine N 24°33'33.3" longitudine E si are o populatie de 353 locuitori (la recensamantul din 2011).

Bârla are o istorie inseparabilă de a celorlalte sate ale acestei regiuni cu o anumita specificitate de geografie si viată socială. Regiunii i s-a zis si i se mai zice si “Dupa Targ” sau “Tara Colinelor”, aflăm de la Viorel Grosu, corespondent Radio Antena Satelor.

Localitatea a fost atestata documentar la data de 28 iulie 1319(1) intr-un document al regelui Ungariei, Carol Robert prin care mosia este luata de la Andrei, fiul necredincios si dată magistratului Toma, contele de Sirmiu de Bac si de Arad pentru devotament si serviciile aduse.

In anul 1445(2), satul ajunge in stapanirea lui Iancu de Hunedoara, la 1600 satul avea 30 de familii. Incidentele legate de actiunile trupelor lui Basta si ciuma care le-a insotit au depopulat satul. La 1721(2), satul avea numai 11 familii.

Conform circumscriptiei lui Klein din 1733 au fost inregistrate 25 de familii de români cu doi preoti, parintele Blaga si parintele Simion, si o biserica de lemn. In anul 1890(2), satul cuprindea 101 case, cu 450 locuitori, dintre care: 256 ortodoxi, 190 greco-catolici si 4 izraieliti.

Departe de centrele aglomerate cu o populatie străina, satul este un muzeu de conservare a vietii rurale românesti. Cerbicia a fost invinsa partial prin emigrarea tinerilor in America aproximativ prin anul 1912. Acestia au reusit sa lucreze si sa castige bine, banii trimisi acasa folosindu-se in primul rand pentru cumpararea de pamant.

Majoritatea s-au intors acasa, putini au fost cei care au ramas si s-au stabilit in America sau au decedat acolo (Ioan Suciu - decedat in anul 1926). A fost o perioada buna pentru locuitorii satului, lucru marcat prin ridicarea unui monument de piatra situat in varful dealului la intersectia dintre “Calea Sasului” si “Drumul Tarii”.

Pe monument sunt inscriptionate numele celor care au contribuit la cumpararea celor 150 Ha de pasune de la groful din Sieu.

Fata de satele invecintate pentru Barla mai pronuntata a fost izolarea sau ramanerea in acelasi statut iobagesc, neintegrandu-se in regimul granicesc nasaudean, la confesia greco-catolica nu adera decat o parte a populatiei.

Satul a iesit mai greu la lumina dupa evenimentele din 1848-1849 si mai ales dupa Marea Unire din 1918. Din vremuri vechi avea o biserica (la un moment dat chiar doua) in jurul careia a existat o scoala confesionala.

Este de amintit familia de dascali Suteu, dar in primul rand Grigore Suteu care l-a urmat la clasa pe tatal sau, iar pe el l-a urmat un fiu. Biserica ortodoxa consemnata abia in anul 1733, in Circumscriptia lui Klein, era situata langa actualul camin cultural. In anul 1890 a fost renovata si s-a construit turnul de lemn, iar in anul 1954 a fost donata locuitorilor romani din Monariu.

In biserica renovata se tin si astazi slujbe. Pe locul vechii biserici s-a ridicat un mic monument cu piatra de altar.

Dupa interzicerea cultului greco-catolic, biserica construita si sfintita in anul 1902 a fost preluata de cultul ortodox. (3), (4), (5) Construirea caii ferate Saratel-Deda intre anii 1940-1944, a drumului Bistrita-Reghin a permis integrarea in diverse circuite economice mai tarziu.

Agricultorii si ciobanii din stramosi, locuitorii din Barla practica aproape nestirbit indeletnicirile economice de baza. Tinerii pleaca spre oras la munca in zori si vin in amurg, sunt in multe privinte oaspeti in casele lor.

O parte a tineretului se stabileste in zone urbane sau pleaca in strainatate unde isi croiesc alte rosturi decat ale inaintasilor. In amintirea eroilor din cele doua razboaie mondiale, s-a ridicat in centrul satului un monument (in anul 2007) prin grija preotului Stefan Borodi.

foto: wikipedia