-

Îngrășămintele verzi, o soluție de fertilizare a terenurilor fără niciun risc de poluare

Fertilizarea corespunzătoare a terenurilor este o condiție absolut necesară pentru obținerea unor recolte bogate. O fertilizare echilibrată și care să poată asigura nevoile culturilor se poate face și fără nutrienți sintetici.

Îngrășămintele naturale sunt de multe ori suficiente ,și , o categorie aparte a îngrășămintelor naturale sunt cele verzi.

Îngrășămintele verzi sunt plante care au proprietatea de a fixa azotul și alți nutrienți în sol. De regulă se cultivă pe teren cât mai repede posibil după recoltarea culturii principale și, cu o oarecare perioadă înainte de semănatul culturii următoare se încorporează în sol.

Ele se pot aplica pe orice tip de sol, dar au o eficiență sporită pe solurile podzolice și nisipoase, specifică Codul de Bune Practici Agricole (CBPA). Încorporarea se face la o adâncime de 18 – 25 cm, în funcție de sol, umiditate, volumul masei vegetale .

În afară de aportul de substanțe organice, îngrășămintele verzi mai au și un important rol în protejarea solului. Pentru că , după recoltarea culturii principale pământul rămâne acoperit de un strat vegetal, el este ferit de eroziune.

În același timp, se împiedică și evaporarea în exces a apei din sol. Chiar dacă plantele consumă o parte din apă, această parte este mai mică față de cea care s-ar pierde prin evaporare de pe un sol expus direct arșiței.

Este evident că această metodă de fertilizare este total nepoluantă.

În plus, zonele acoperite cu astfel de îngrășăminte pot fi transformate în unele perioade și în pășuni. De aici rezultă un nou avantaj, acela de a avea o resursă suplimentară pentru hrana animalelor.

Specialiștii au selectat deja o serie de combinații de culturi care, în condițiile de climă ale țării noastre, oferă un maxim de avantaje.

Plantele folosite ca și îngrăşământ verde trebuie să fie puţin pretenţioase faţă de substanţele nutritive din sol şi să dea într-un timp scurt o cantitate mare de masă verde, bogată în substanţe nutritive şi în special în azot.

Cele mai întrebuinţate plante pentru acest scop sunt leguminoasele şi anume lupinul peren, lupinul cu frunza îngustă sau albastru, mazărea, lintea, trifoiul mărunt, trifoiul roşu, trifoiul încărnat, sulfina anuală, măzărichea.

Mai rar se folosesc ca îngrăşământ verde plantele care nu fac parte din familia leguminoaselor, cum ar fi: rapiţa, muştarul, secara, hrişca.

Aceste plante se pot semăna singure sau sub forma unor amestecuri din două sau mai multe plante. De exemplu, se poate semăna mazăre cu ovăz sau măzăriche cu ovăz.

Sursa: Viorel Grosu

Foto: pixabay