-

Muzeul etnografic din Cut, amenajat în vechiul conac al satului

Satul ardelean păstrează încă vie tradiția preotului iluminist și luminator al satelor, un apostol al credinței, dar șii un cruciat al latinității, într-o lume frământată și obedientă un regim străin.

Abia de-au trecut un secol și-un pic de când Transilvania s-a alipit la trupul mamei sale, și probabil că n-au fost de ajuns pentru ca elanul acela al preoților care insuflau enoriașilor conșitiința și mândria de neam nu s-au atrofiat. Încă. Doar că acum imperialismul cu care luptă este cel al lumii care trăiește în viteză, ignorându-și tradițiile, uitându-și strămoșii și istoria. În satele ardelenești însă încă mai găsești acest gen de apostoli ai neamului, iar în județul Alba, unde program al Consiliului Județean promovează și premiază ansambluri folclorice, muzee rurale șii oameni inimoși care prezervă moștenirea trecutului, acest lucru e încă mai vizibil, mai viu. Am străbătut în ultimii ani satele din Podișul Târnavelor și am întâlnit genul acesta de preoți și la Cetatea Albă, și la Bucerdea Vinoasă, și la Cut. În acest din urmă loc, preotul Adrian Nistor este elementul coagulant al comunității. O comunitate care își caută rădăcinile romane, de foarte departe în timp, o comunitate care prezervă legendele uriașului Gudely, ca și pe cele mai apropiate de vremurile noastre.

La Cut, preotul Adrian Nistor are un precursor, Sever Albini, unul dintre cei mai importanți culegători de folclor ai zonei, cărturar neliniștit și un bun istoriograf al locului. Chiar dacă nu e localnic – e vinitură, cum se spune pe-acolo, pe la Cut – Adrian Nistor s-a atașat de valorile satului. E și motivul pentru care a pornit o mișcare culturală care să o egaleze, măcar, pe cea a predecesorului său. Grup folcloric, cămin cultural, muzeu de obiceiuri, tradiții și istorie locală, cerc artistic pentru tinerii satului... Copiii din Cut învață, alături de el, să picteze icoane. Tinerii reconstituie obiceiurile străbune, bătrânii pun umărul la reconstituirea unei clipe de viață din satul de demult.

Înțeleg puțin câte puțin istoria acestui loc, oprindu-mă dinaintea expnoatelor din muzeul etnografic de la Cut, amenajat în vechiul conac al satului, de care pomenește și Sever Albini. Conacul e azi alcătuit ca marile muzee ale lumii – muzeografe de ocazie au fost femeile satului, care, mi s-a spus, au vrut să facă o surpriză preotului lor inimos, părintelui Adrian Nistor, și au îmbrăcat manechinele în costumele bunicelor lor, au așezat mobila, poclăzile și perinile brodate, și-au adus războaiele de țesut și copăile în care își spălau pruncii, reașezând lumea veche a Cutului în logica ei, de demult. E atât de multă viață adunată în aceste piese de muzeu, încât, plecând din satul acesta clasic ardelenesc știu că nici peste încă un secol tradiția nu se va pierde.

Un text de Simona Lazăr

Foto: Simona Lazăr

Articole înrudite