Una dintre „istoriile nespuse“ ale lumii este cea despre alimentația călugărilor. În Grecia, multe dintre cărțile care tratează evoluția gastronomiei în această parte a lumii vorbesc despre ceea ce mâncau vechii greci, despre hrana din perioada Bizanțului, din epocile dominațiilor străine, dar prea puțin se pomenește despre spațiile închise ale mănăstirilor, acolo unde tradițiile culinare s-au păstrat mai bine, iar evoluția gastronomiei s-a făcut după alte repere.

Într-o valiză scorojită, am descoperit într-o zi o „comoară”: câteva păpuși hâite, cu păr albastru și minijupe, un set descompletat de vase de bucătărie (pentru păpuși), mobilă (așijderea).

La început de iarnă, găseam în grădina bunicilor aceste fructe cu gust aparte, în care simţeai un amalgam de arome îmbietoare: scorţişoară, vanilie şi cidru, la care se adăuga puţină aciditate specifică vinului.