-

Parfumuri pentru liliputani

Scris de

Într-o valiză scorojită, am descoperit într-o zi o „comoară”: câteva păpuși hâite, cu păr albastru și minijupe, un set descompletat de vase de bucătărie (pentru păpuși), mobilă (așijderea).

Și... vreo câteva sticluțe de parfum ori de apă de colonie, aproape goale, care alcătuiau, singure, o colecție inedită. Erau, toate, din copilăria maică-mi. Parfumurile, cele mai multe, după etichetă, erau românești, celebre probabil în epoca aceea - ce pot ști eu?! Lor li se alăturau, tot ca niște trofee ale vremii, probabil, câteva zeci de tuburi de deodorante spray... Aveam să-mi amintesc, atunci, de o discuție veche, despre goana după parfumuri și, mai ales, după deodorante și deo-parfumuri, în ultimii ani dinainte de căderea comunismului. O vitrină plină cu spray-uri goale era, în unele case, motiv de mândrie. Dar dacă mă gândesc bine, cel care acționa era instinctul de colecțioanr.

Sigur, colecțiile acestea din ultimii ani de comunism nu prea seamănă cu cele care îi motivează pe colecționarii de miniparfumuri din întreaga lume să se adune, de vreo 12 ani, la Hamburg, pentru a participa la un eveniment de anvergură dedicat lor și numai lor. Deunăzi, o doamnă din Danemarca, Helen B., a expus, la acest târg, colecția ei formată din 3500 sticluțe de minimarfum. Când a fost întrebată în ce moment al vieții și-a descoperit instinctul de colecționar ea a răspuns: „În copilărie, pe când le cumpăram ca să-mi parfumez păpușile!”. Bun răspuns! Astăzi, mărturisește, are un buget lunar de 400 de euro numai ca să achiziționeze noi și noi sticluțe. „Cred că am cumpărat toate mărcile de mini-parfum care costă sub 5 euro bucata”, mai povestea ea. Așa se face că dacă în trecut cu un buget similar putea cumpăra câteva zeci de sticluțe, astăzi abia dacă mai cumpără zece. „Nu-mi place să am dubluri!”, explică ea, cel mult dacă aceeași marcă are colecții limitate, care se comercializează în sticluțe cu forme, culori sau chiar etichete diferite. Sunt însă atentă la modificările de brand ale mărcilor pe care le am în colecție, iar atunci când e vorba de ceva semnificativ, îmi calc pe inimă și îmi cumpăr un duplicat”.

Helen mai spune că și în cazul colecționarilor de miniparfumuri funcționează aceleași reguli de aur ca în cazul oricăror altor colecționari. Al filateliștilor, de exemplu. Că la astfel de târguri se organizează sesiuni de schimburi de piese, între colecționari și chiar licitații... E o lume fascinantă, care poate să înceapă cu... o mostră de parfum, un tester, o miniautură cumpărată în avion sau chiar cu parfumul sau apa de colonie pe care le găsești, uneori, în budoarul hotelurilor de lux.

Foto: Pixabay